marți, 3 aprilie 2018

Despre volumul "Ultimele zile și viața de după"

Despre volumul meu "Ultimele zile și viața de după", în revista Ramuri:

"Înțelepciunea de după

Mihai Firică a debutat remarcabil, ca laureat. Volumele sale de început, ”Biografie sumară” (1996) și ”Limba șarpelui călător” (1997) au fost premiate, cel din urmă chiar de Uniunea Scriitorilor din Romania - Filiala Craiova. Aceasta a făcut ca poetul să fie primit în Uniunea Scriitorilor din România la 26 de ani, fiind foarte probabil cel mai tânăr scriitor oltean contemporan primit în USR.
Cartea ”Ultimele zile și viața de după” (București, Editura Tracus Arte, 2017) se înscrie pe traiectoria inițială a lui Mihai Firică, aceea a poeziei scrise la timpul ei. Poetul nu aglomerează peisajul beletristic și nu suprasolicită critica, precum aceia care an de an pun pe sârmă una după alta creații nespălate, neigienizate, nefinisate, bruioane, flecuștețe și chilipiruri emoționale. Volumul în discuție acoperă peste un deceniu de poezie în 40 de poeme. Cărțile sale meticuloase, lucrate, strunite în zbaterea bijutierului sunt o sărbătoare a spiritului. De altfel, în mod derivat și implicit, această atenție la temeinicia cărții se regăsește în discursul poetic sub forma unui apolinic control al inspirației. Nu are importanță cum este de felul lui poetul; contează că spiritul liric ni se revelează ca un bun controlor al curbelor interne ale inspirației și al jocului spontaneității. 
Ideea poetică structurală a volumului este că în viață, atunci când se ajunge la conștientizarea a ceea ce în fapt se întâmplă este prea târziu: înțelepciunea vine după. Într-un fel sau altul, poemele volumului dezvoltă în diverse registre, la variate scări și pe diferite niveluri iradiațiile ideii nucleare a târziului. Principala irizație și iradiație a târziului o reprezintă înțelepciunea de după: este târziu în ultimele zile, dar poate există o salvare în viața de după aceste zile. Ce se desprinde din târziul ultimelor zile nu este de repetat (”Nimic de repetat”) și nici de aruncat la coșul de gunoi al uitării (”Linia de uitare”). Este de analizat, este de înțeles, este de transformat în înțelepciune. Târziul din ultimele zile și din viața de după ”e vremea” când trebuie ”să taci să înduri să adormi să reciți/ în somn/ doar lacrimi și versuri la sfârșitul zilei” (”Sărută-mi venele”).
Poezia este tabloul înțelepciunii, al interiorizării, al responsabilizării aduse de trăirea sentimentului de a fi venit târziu, de a fi ratat momentul optim, de fi pierdut oportunitatea valorificării plenare a norocului. Poetul s-a trezit târziu, dar ceilalți încă nu dau semne de trezie. Cu alte cuvinte, prin scrisul său, poetul ne trezește înainte de a fi prea târziu. Zicea undeva Leonardo Da Vinci: ”E adevărat că m-am trezit târziu, dar ceilalți dorm încă”.
Cazna de a interioriza târziul generează o lirică a recuperării, a reconsolidării, a întremării după dezastru. Prin venirea sa târzie în lume, omul este rămas în urmă, este îngenuncheat. Pe intervalul ultimelor zile și al noii vieți ce începe sau se termină după, omul este înfrânt, este la pământ. Strădania co-rezonantă a poetului este să pună în discurs acest târziu al îngenuncherii. De aceea, în mod mimetic eul poetic mărturisește: ”am scris stând în genunchi”(”O revoluție pentru fiecare”). Scrisul în genunchi este compasiune, este empatie, este frică, este îngrijorare, dar mai presus de toate este interogație în târziu și despre târziu: ”de ce scriu toate acestea și/ de ce așa de târziu mă întreb” (”Nimic de repetat”). 
Este târziu, foarte târziu, totul s-a încheiat. Pactul comun cu viața din ultimele zile a fost rupt; cu toate acestea, este posibilă o resetare individuală, este posibilă o ”revoluție pentru fiecare” (”O revoluție pentru fiecare”). Ultimele zile sunt urmate de viața de după ruperea pactului. Revoluția recuperatoare este impregnată de târziul anterior, iar târziul dedublează, scindează, conduce la segregație. În dus-întorsul momentelor din ultimele zile și din viața de după, poetul ca exponent al umanității este în genunchi și totalmente dedublat: ”aici sunt eu în urmă tot eu”; el stă alături de congeneri și deși uneori aceștia privesc ”în direcții opuse/ străini” cu toții ”ne acoperim de tăcere” (”Visare de zbor”). Una dintre poverile târziului este faptul că viața de după ajunge să fie viața de după viață: acela va fi momentul când, se spune, ”voi pleca dar va pleca și ploaia/ dragostea și cele o mie de petale de care se leagănă/ vântul” (”Ultimele zile și viața de după”). Viața din ultimele zile, viața ce vine, toată viața poetului este ”prizonieră a inimii” și este ”salvată prin dragostea dăruită” (”Semnul trecerii”). Într-adevăr, ”e târziu să mai fac toate acestea”, dar ”dumnezeu ne știe pe numele mic” (”Ministerul somnului”). Salvarea pare asigurată. Subsecvent, ”în toiul nopții prietenia este adevărată” (”Decalogul fericirii se oprește la șapte”), ”dragostea rezistă ” (”Amantul perfect”), ”nu este totul pierdut” și se poate lua ”viața de la început” (”Doamna e cu e mic”). Per ansamblu, cartea se citește cu interes ideatic și cu plăcere estetico-intelectuală. 
Da, Mihai Firică este un poet așezat, puternic, stăpân pe un arsenal poetic (tehnic și ideatic) solid și eficient liric. Volumul ”Ultimele zile și viața de după” este o carte remarcabilă și, totodată, premiabilă."
(Ștefan Vlăduțescu - Revista RAMURI, NR 3/2018)



luni, 12 martie 2018

Centenarul Marii Uniri, ratat? Al guvernului, da. Nu și al românilor

Centenarul Marii Uniri, ratat? Al guvernului, da. Schimbări dese și reorganizări care aruncă la coșul de gunoi toate proiectele predecesorilor. Dar încă mai cred că 2018 poate fi un an al celebrării marilor realizări din urmă cu o sută de ani. Au ratat "centenarul" lor, al politrucilor împinși de PSD-ALDE și UDMR (?!) Nu și pe cel al românilor care nu au așteptări de la autorități dar reușesc să construiască în zona societății civile, în școli și universități fără a beneficia de fonduri publice. Manifestări inspirate și lucrări valoroase.





“Un an pierdut pentru România" este Cartea Neagră a guvernării PSD în care sunt adunate dovezile minciunii și incompetenței din guvernările Dragnea, prin "portocalele" Grindeanu și Tudose. O guvernare haotică și iresponsabilă, prelungită prin ridicolul instalat la Palatul Victoria prin ungerea Vioricăi Dăncilă în funcția de premier de paie. Efectele sunt devastatoare în toate domeniile, pe termen lung fiind compromise proiecte importante pentru România. Centenarul Marii Uniri și politicile în domeniul Culturii, cultelor și minorităților au fost lovite din plin de incapacitatea managerială a politrucilor împinși în funcții doar pentru satisfacerea unor interese personale și pentru a-i recompensa cu sinecuri pe protejăriii baronilor locali din tabăra susținătorilor lui Dragnea.
Celebrarea Centenarului Marii Uniri a debutat pe 26 noiembrie 2017 printr-o ceremonie organizată de Ministerul Culturii și Identității Naționale la Teatrul Național din București. De atunci nu s-a întâmplat nimic de reținut cu excepția demiterii lui Cotîrleț, șefului Departamentului "Centenar", un tânăr cu talente fotbalistice, inapt pentru activități organizatorice dar cu o puternică susținere politică. Cum s-a rupt propta politică, cum a fost izgonit protejatul politic. Nu ar trebui să răspundă și cei care au provocat debandada în Ministerul Culturii și au dus la compromiterea Centenarului?
A plecat Romașcanu și a venit Ivașcu, începând "reorganizarea", adică schimbarea din mers a motorului. Acești băieți din PSD și-au propus sărbătorirea Centenarului peste câțiva ani?

luni, 19 februarie 2018

Care era floarea preferată a Reginei Maria a României, "Regina României Mari"?

Care era floarea preferată a Reginei Maria a României, "Regina României Mari"? A iubit florile, dar în special crinii. Sunt numeroase imagini în care Regina Maria apare lângă florile sale preferate, printre care și crinul. În minunata grădină a Castelului de la Balcic regina este surprinsă pe Aleea crinilor. Dar cel mai bine exprimă dragostea sa pentru această floare chiar cuvintele sale: “Între aleea mea de crini de la Balcic și primii crini admirați în grădina Papei, viața mea aproape întreagă se găsește încadrată.”





miercuri, 24 ianuarie 2018

Cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut

Le mulţumesc tuturor celor prezenţi la inedita lansare a cărţii "Jurnal. Începuturile unui exil îndelungat" scrisă de Ion Raţiu. Vineri, 1901.2018, la Biblioteca “Aman” din Craiova am simțit că speranța într-o elită intelectuală implicată și dedicată problemelor reale ale fiecăruia dintre noi și ale comunității craiovene este întemeiată. Nivelul dialogului şi implicarea unui număr foarte mare de invitaţi în dezbateri cu domnul Indrei Ratiu, fiul lui Ion Raţiu, mi-a întărit credinţa că lecţia "Omului cu papion" a fost însuşită şi o vom duce mai departe. Merită să facem orice sacrificiu pentru libertate, democraţie, toleranţă şi adevăr!





Nu a fost o simplă lansare de carte, ci un dialog viu despre personalitatea lui Ion Rațiu, despre îndelungatul său exil și lupta pentru democrație și libertate.







Expoziția de fotografie Rațiu100, cu imagini din viața “Domnului cu papion”, a fost găzduită de facultatea de Drept din Craiova. Dl decan Sevastian Cercel a fost o gazdă perfecta, viitoarele evenimente fiind programate în cursul acestui an în spațiul academic de care se îngrijește.






Ce putea fi mai frumos pe agenda vizitei unui prieten drag care și-a dorit mult să cunoască orașul de care Ion Rațiu și-a legat tinerețea – în 1938-1939 ilustrul om politic a urmat Școala de ofițeri în rezervă din Craiova, fiind șef de promoție – dacă nu Muzeul de Artă? Palatul Jean Mihail l-a cucerit pe dl Indrei Rațiu, după cum mi-a mărturisit.


joi, 18 ianuarie 2018

Indrei Rațiu, oaspetele Craiovei, pentru lansarea Jurnalului lui Ion Rațiu

Îmi face plăcere că voi putea vorbi în fața craiovenilor despre Ion Rațiu, o personalitate care a impresionat prin eleganță și puterea de a lupta pentru libertate și democrație. Rămâne un model pentru generațiile viitoare chiar dacă în plan politic nu a avut succes. Vineri 19 ian. 2018, ora 16.00, la Biblioteca Aman din Craiova, vom lansa în Craiova volumul I al "Jurnalului" lui Ion Rațiu chiar în prezența fiului său cel mare, Indrei Rațiu. Alături de noi vor fi istoricii craioveni Mihai Ghițulescu si Sorin Damean, cei cu care am colaborat în atât de multe proiecte interesante cu tematică istorică sau socială. "JURNAL (1940-1954) Începuturile unui exil îndelungat" este o carte care se citește uimitor de repede, alert, retrăind parcă la unison toate întâmplările pe care le-a străbătut "Domnul papion".


Sunt convins că dialogul cu domnul Indrei Rațiu va fi consistent, cu o firească necesitate de aflare a unor lucruri mai puțin cunoscute despre Ion Rațiu. La sfârșitul lunii noiembrie 2017 am vernisat la facultatea de Drept din Craiova expoziția de fotografie #rațiu100. 
Vă așteptăm cu drag!

În Holul de onoare al Palatului Peleș, la aniversarea a 90 de ani de la urcarea pe Tronul României al MS regele Mihai I









luni, 27 noiembrie 2017

Un scriitor într-un palat în care poezia e prințesă

M-am simţit copleşit de aprecierile prietenilor care au vorbit despre cartea mea "Ultimele zile şi viaţa de după" lansată la Palatul Culturii Teodor Costescu din Drobeta Turnu Severin, scriitorii Sorin Vidan şi Viorel Mirea.





Le sunt îndatorat tuturor cititorilor care m-au făcut să cred că poezia are forţa de a reuni oameni care, deşi se văd întâlnesc mai rar decât şi-ar dori, slujesc cultura oriunde s-ar afla. Mulțumiri prietenului Mihai Popescu pentru aceste imagini surprinse într-o zi specială pentru mine.







M-am simţit oaspete într-un spaţiu unic în Oltenia, un palat care găzduieşte evenimente literare, muzicale, ale artei plastice sau ale artei dramatice de cea mai bună calitate, un loc primitor pentru scriitori și cititori.


Mulţumesc!

luni, 20 noiembrie 2017

Lansarea volumului Ultimele zile și viața de după, la Palatul Culturii Teodor Costescu din Severin

.Îmi voi lansa volumul "Ultimele zile și viața de după" la Palatul Culturii Teodor Costescu din Drobeta-Turnu Severin, joi 23 noiembrie 2017, ora 14.00.
Vor prezenta cartea scriitorii Viorel Mirea și Sorin Vidan.
Lansarea este cuprinsă pe agenda evenimentelor de la Zilele Palatului Culturii "Teodor Costescu", Editia a II-a, 2017.


Vă aștept cu drag!

miercuri, 8 noiembrie 2017

Corupția ucide țări: Catalonia, studiu de caz

În numele libertății, fluturând steagul patriotismului local și al nevoii de păstrare a identității naționale, falși apostoli ai democrației își ascund interese de grup în dauna binelui comunității și își promovează acțiuni meschine. Cazul Cataloniei este emblematic pentru cei cuprinși de febra secesionistă: divide și stăpânește.
Demonstrație pentru susținerea unității spaniole (susrsa foto: Reuters)
Cu siguranță că puțini dintre cei care au privit tulburările majore din provincia spaniolă Catalonia știu că liderii politici urcați pe tribuna declarării ilegale a unei independențe de Spania ar fi trebuit de mult să ajungă în spatele gratiilor pentru corupție. Scandalurile și arestările în serie care au zguduit partidul aflat la putere în provincia spaniolă autonomă au ținut ani buni prima pagină a ziarelor. Răspunsul celor care au încercat să scape de justiție a fost apelul la un scenariu sinucigaș al „independenței”. Manipulând, punând presiune pe o populație care crede că Madridul se înfruptă din munca sa, colportori precum Carles Puigdemont, liderul politic al regiunii și fost jurnalist de succes ascund adevărul: Corupția provoacă secesiuni pentru ca autorii să-și acopere faptele. Mai contează interesul milioanelor de catalani când pielea șefilor Partidului Convergența Politică a Cataloniei (CDC) este în joc?
În ultimii ani, pe măsură ce acțiunile pentru organizarea de referendumuri pentru independență (mișcarea „Împreună pentru Da” a susținut că va organiza referendumuri până la obținerea rezultatului dorit!) sau adoptarea unor decizii contrare unității Spaniei, anchetele au scos la iveală corupția politicienilor care doreau să scape de brațul justiției naționale. Jordi Pujol, fondatorul CDC, Andreu Viloca, trezorierul partidului, lideri ai formațiunii politice și diverși primari au fost anchetați iar unii dintre ei arestați pentru comisioanele cerute în schimbul aprobării unor lucrări publice. Sumele sunt uluitoare, de dimensiunea miliardelor de dolari. Cum să nu „gestionezi” o astfel de comoară publică și să-i minți pe cetățeni că interesul lor este ca guvernul național să nu-și bage nasul în oala catalană?
Puigdemont a devenit simbolul politicianului naționalist care se hrănește cu cadavre istorice, promovând inconștient teza secesionismului cu orice preț, incluzând aici crima și folosirea structurilor de forță regionale împotriva celor statale. Nu a contat opinia majorității locuitorilor, relevată de sondaje de opinie și de un referendum la care ideea declarării independenței a fost respinsă. Nu a contat argumentul apartenenței la spațiul comunitar european, sprijinul Uniunii Europene la dezvoltarea regiunii și în special a Barcelonei, ba chiar a fost ignorat tabloul posibil de după desprinderea de Spania. Istoric vorbind, Catalonia a cunoscut dezvoltarea sa de astăzi ca urmare a poziționării geografice și a utilizării coastei pentru comerț și turism de către Spania. Păstrarea identității și utilizarea limbii materne sunt garantate în prezent de statul spaniol prin statutul de autonomie. În pasul către o aventură politică sfârșită în prăpastia redesenării frontierelor a fost făcut de CDC. Ce ar fi urmat după obținerea independenței? Revendicare teritoriilor din provincia istorică a Cataloniei aflate în provinciile Aragon sau Valencia, ori chiar revendicări teritoriale de la Franța?
Scandalurile de corupție și de fraudare a fondurilor publice au afectat mai mult imaginea catalanilor și au lovit în spiritul identitar cu o forță înzecită decât așa-zisa dominație spaniolă. Un infractor dovedit precum Felix Millet Tusell, fost președinte al Fundației Orfeon – Palatul de muzică din Catalonia, a lovit prin fraudă în ceea ce are mai valoros această regiune, în spiritul de libertate și dezvoltare în context cultural european. Pentru milioanele de euro furate, Millet s-a apărat prin folosirea „justiției locale”. Doar am văzut poliția locală cum a fost la un pas să intervină când autoritățile centrale au trimis forțele de ordine să aplice legea la referendumul ilegal, nu-i așa?
Este visul oricărui dictator local de a avea un spațiu de joacă în care să jongleze cu interese de grup în numele națiunii, să vândă iluzii celor care cred că politicienii inventează republici peste noapte în care se cred stăpâni. Tocmai cei care au fraudat strigă că vor să le apere catalanilor banii pe care Spania i-ar folosi în alte regiuni! Un vis falimentar, rupt de istorie și fără viitor, crescut din corupția care poate ucide o țară. Și, de ce nu, chiar să destabilizeze Uniunea Europeană.
Mihai FIRICĂ (Jurnal Românesc)

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

PNL trebuie să preia iniţiativa şi să arate că este o alternativă sănătoasă la coaliţia penalilor

Asumarea unui proiect înseamnă şi comunicare, pe lângă responsabilitate şi viziunea de a construi. Am acordat un interviu pentru o publicaţie online din Craiova şi am speranţa că puteţi găsi câteva lucruri interesante:

Cum este trecerea de la jurnalism la politică? Ce argumente sunt pentru această trecere?

MihaiFirică: Chiar din startul acestui scurt dialog trebuie să spun că nu renunţ la jurnalism. Surprinzător? Voi continua proiectele culturale şi editoriale în care sunt implicat, mă voi dedica publicisticii culturale. În ultimii ani nu am mai realizat talk-show pe teme politice sau administrative, rezumându-mă strict la jurnalismul cultural şi educativ. M-am dedicat cărţilor mele, emisiunilor de promovare a valorilor istorice. Sunt angrenat în acţiuni de caritate, proiecte culturale şi unele cu caracter civic. Notorietatea nu am dobândit-o prin scandaluri sau ştiri de can-can, ci prin muncă şi implicare. Sper ca lucrurile acestea să fie cunoscute spre a nu risca să par lipsit de modestie.
Mă văd nevoit să reiau ceea ce am spus pe reţelele de socializare şi în conferinţa de presă de la partid. Am decis să mă implic în viaţa politică pentru a aduce un plus de expertiză în PNL Dolj şi mi-am asumat funcţia de preşedinte al Comisiei de Cultură. Le mulţumesc tuturor pentru cuvintele generoase spuse cu ocazia primirii mele în conducerea organizaţiei municipale. M-am alăturat unui partid aflat în opoziţie, care trebuie să-şi asume preluarea iniţiativei în viaţa publică pentru a înlătura răul făcut de actuala putere.
Alternativa reală la stânga populistă, care ameninţă să sufoce economia privată şi să arunce România în haos, nu poate fi decât PNL. Tradiţia asumată realist şi consecvent ne arată potenţialul unui partid care trebuie să-ţi asume erorile şi să se redeschidă către români. Craiova are nevoie de soluţii la problemele amplificate de o administraţie ineficientă, coruptă, care risipeşte banii publici în mod iresponsabil, fără proiecte majore de dezvoltare.



Cum se vede clasa politică având în vedere că veniţi din cealaltă parte?

Trebuie să recunoşti că sunt mai rare trecerile dinspre politică spre jurnalism. Asta ar fi mai greu dacă ne raportăm la actuala clasă politică deprofesionalizată, lipsită de disponibilitatea la dialog şi de vocaţia serviciului în interesul cetăţeanului. Am scris vreo 1.500 de articole pe teme politice, plus sute de emisiuni încât să nu am suprize când am ajuns în cealaltă parte”, cum plastic te exprimi. Însă nu aş fi atât de critic din cauză că de multe ori efortul intern răzbate greu la public, ba chiar deloc în unele cazuri. Este nedrept ceea ce se afirmă despre PNL că nu face o opoziţie eficientă, că nu se ia la trântă cu coaliţia PSD-ALDE când ştim că electoratul a dezarmat practic acest partid la ultimele runde de alegeri, mă refer la cele locale şi generale. Când dai prin vot pâine şi cuţitul unor guvernanţi hrăpăreţi este greu să pretinzi de la opoziţie să te apere de hoţi. Cu toate acestea, parlamentarii şi consilierii liberali îşi fac datoria în marea majoritate.
Sancţionarea PNL a fost prea drastică, aplicată de un electorat minţit cu neruşinare de propaganda roşie, decontând unele greşeli şi lipsa de comunicare a tehnocraţilor. S-a uitat doar într-un an că Ponta şi PSD fugeau mâncând pământul de furia tinerilor după tragedia din Colectiv? A fost un vot emoţional, balansat puternic de promisiuni populiste şi o propagandă media agresivă. Unde s-a ajuns? Oamenii s-au trezit că li s-a pus în mână câte o plasă goală pentru care trebuie să plătească un preţ de parcă ar fi plină. O înşelătorie pentru care, dacă ţi se întâmplă în piaţă, chemi poliţia!

Sunteti Preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul PNL Dolj. Care sunt primele 3 propuneri?

Este prematur să prezint propuneri concrete câtă vreme încă nu le-am prezentat colegilor pentru a obţine susţinerea lor şi a putea consilierii să le prezinte drept propuneri. Au trecut câteva zile de când am devenit membru al PNL Craiova. În primul rând, voi contribui la programul cu care se va merge în faţa electoratului. Soluţii concrete şi realiste pentru dezvoltare, cu etape şi sume exacte, cu alocări de resurse umane şi logistice. Altfel cred că, de asememenea, sunt cunoscute iniţiativele pe care le-am avut în ultimii ani din postura de intelectual care îşi serveşte cetatea. Sper ca aceste cuvinte să nu pară preţiozităţi pentru că eu cred cu putere în ceea ce spun.
Enumăr câteva dintre obiectivele propuse: construirea unui Palat al Culturii în Craiova, “reînvierea” Muzeului Ţuculescu, reconstruirea hipodromului din Parcul Romanescu, refacerea Monumentului Independenţei, ridicarea unor statui pentru marile figuri istorice în zona centrală, realizarea unui sistem de promovare a evenimentelor culturale pentru toate cartierele Craiovei, refacerea tuturor monumentelor din Dolj pentru a sărbători Centenarul şi un circuit expoziţional prin spaţii de creaţie şi expoziţionale nou înfiinţate în colaborare cu uniunile de creaţie. Repet, după ce toate acestea vor fi detaliate, plus alte propuneri venite dinspre cetăţeni, vom veni în faţa doljenilor pentru a fi susţinuţi.

Credeţi că puteţi aduce în PNL şi personalităţi din lumea culturală?

PNL are o extraordinară tradiţie de atragere a elitelor locale. Să privim spre istoria secolului trecut şi vedem că nu ar fi fost posibilă construirea Craiovei strălucitoare din perioada interbelică fără viziunea liberalilor. O dezvoltare fantastică, cu realizări culturale cu dimensiune internaţională! Mă enervez când tot aud suntem Oraşul Roşu (o fi şi de la nuanţa stridentă în care şi vopseşte părul fosta primăriţă, mai ştii?) când o simplă plimbare pe străzile cu case vechi aminteşte oricui că merităm să vorbim despre Craiova liberalilor.
Sper că înscrierea mea în PNL Dolj să fie un semnal convingător că acest partid este deschis, în care intelectualii se pot regăsi şi în care sunt respectaţi. Timpul va confirma dacă vom reuşi să înfrângem cunoscuta rezervă a oamenilor de cultură faţă de “politica murdară şi zgomotoasă”. Staţi cu ochii pe noi.

Care a fost prima impresie odată cu noua poziţie? Se văd altfel lucrurile din interiorul partidului?

Începutul a fost încurajator. Multe cuvinte generoase din partea noilor colegi şi aprobări din partea prietenelor. Nu toţi, că nici nu-mi place unanimitatea, dar asta e politica. M-am înscris într-un partid în opoziţie fără a cere funcţii sau să vreau să candidez. Mai întâi munca, să pot demonstra că merit, apoi să aştept aprecierea colegilor. Sunt optimist. În ultimile luni s-au înscris mulţi tineri în PNL Dolj.
Chiar dacă nu a trecut primul an al defectuoasei guvernări PSD-ALDE, perioadă marcată de crize politice şi erori economice grave, românii s-au trezit. PNL trebuie să preia iniţiativa, să arate că este o alternativă sănătoasă la coaliţia penalilor. Nu mai avem timp de aşteptat. Duşmanul este deja în cetate şi ameninţă să-i dea foc, aşa că nu mai ai timp de nuanţări. Iarna trecută am stat zile de-a rândul în stradă. De ce să nu reacţionez când legile sunt deformate spre a-i face scăpaţi pe corupţi, când instituţii fundamentale sunt atacate de banda roşie sau când parlamentari anchetaţi de DNA sunt protejaţi deasupra Constituţiei?

(Jurnalde Craiova – 31.10.2017)

vineri, 27 octombrie 2017

Universitatea "Regele Mihai I" din Craiova? Un act de normalitate

Universitatea din Craiova a împlinit 70 de ani la data de 25 aprilie 2017. Instituția a fost fondată printr-un act aprobat de către Majestatea Sa Regele Mihai, așa cum apare Legea nr 138 în Monitorul Oficial din 25 aprilie 1947. Ar fi un act de normalitate ca Universitatea din Craiova să poarte numele fondatorului său, un act care ar înnobila instituția craioveană. Susțin o eventuală inițiativă pornită din spațiul academic și pledez pentru pentru un demers prin care cea mai importantă instituție de învățământ a orașului nostru ar intra în galeria universităților care au o mare personalitate tutelară: Universitatea "Regele Mihai I" din Craiova.

La mulți ani!


miercuri, 20 septembrie 2017

Ultimele zile şi viaţa de după, volum lansat la Festivalul Eminescu

Mi-am lansat volumul de versuri "Ultimele zile şi viaţa de după" alături de poeţii Manolis Aligizakis (Grecia), Anatoly Kudryavitsky (Irlanda), Ismail Mammad (Azerbaidjan), Alfredo Perez Alencart (Peru) şi Dmytro Tchystiak (Ucraina) în cea de-a doua zi a Festivalului Mondial de Poezie "Mihai Eminescu" de la Craiova. Am fost onorat să mă aflu lângă scriitori care au făcut din scrisul lor o artă, realitate de care se pot convinge şi cititorii români după ce volumele de versuri ale celor enumeraţi au apărut la Editura Europa. Graţie lui Ion Deaconescu, cel care a făcut posibile toate aceste întâlniri culturale, în Craiova au venit unii dintre cei mai interesanţi poeţi ai lumii.