miercuri, 25 iunie 2008

SALA POLIVALENTĂ, MONUMENTUL CORUPŢIEI

Epopeea halucinantă a reconstruirii Sălii Polivalente din Craiova arată cât de nefericit poate fi un oraş dacă locuitorii săi votează la mişto. Dacă s-ar edita un manual pentru instruirea marilor ţepari - “Cum să furi din banul public” - despre furturile succesive din sumele alocate Polivalentei, ar trebui să se povestească măcar într-un capitol. Mulţi dintre “oamenii de succes” ai Craiovei au supt la ugerul financiar al aşa-zisei reconstrucţii a Sălii Polivalente.

Nume grele ca Ţugui şi Popeci sunt trecute pe răbojul plăţilor grase şi inutile pentru lucrări la un edificiu rămas în istoria celor mai mari tunuri financiare. Pe lângă scheletul sălii mistuite de incendiul misterios din 1994 s-au perindat câţiva prim-miniştri, vreo duzină de miniştri şi zeci de popândăi politici, în căutare de notorietate şi de voturi. Am auzit atât de multe promisiuni făcute lângă ruină încât mi se face lehamite să mai aud altele legate de nu ştiu ce termen de finalizare a lucrărilor. La această piramidă a neputinţei “gospodarilor” care s-au perindat la conducerea Cetăţii Banilor va mai veni încă o generaţie pentru a-şi aduce, precum predecesorii, ofrandele şi promisiunile de rigoare. De ce să nu se întâmple aşa dacă atâtea firme şi personaje dubioase au câştigat gras dintr-o nenorocire?

Băieţii deştepţi au tras de timp, au pasat Polivalenta de la o instituţie la alta, ba au pus, ba au tăiat din fonduri, în funcţie de cine trebuia servit, rezultatul fiind acesta pe care oricine-l poate contempla când trec pe lângă “monumentul impotenţei” administraţiei centrale şi locale. Cum a fost posibil ca o sală pentru spectacole şi sport să fie construită mai lent decât piramidele din Egipt? Cum pot fi justificate fondurile imense cheltuite pentru a ridica un schelet de beton, păstrat în conservare ani buni, fără ca semnele finalizării să fie vizibile? Cine îşi asumă responsabilitatea lucrului haotic al câtorva firme de proiectare şi al câtorva de construcţii? Craiovenii au plătit ca fraierii pentru realizarea unui proiect fantasmagoric, în jurul căruia au roit şmecherii. Impozitele lor au fost supte de firmele arondate sferelor de interese ale partidelor care s-au succedat la putere, în timp ce în alte oraşe se ridicau şi cu banii craiovenilor alte construcţii asemănătoare.

Atitudinea şefilor locali, fie ei primari sau preşedinţi ai Consiliului Judeţean, este scandaloasă. Într-un deceniu şi jumătate, respectivii (Voiculescu, Bulucea, Prioteasa, Solomon...) nu au făcut decât demersuri, în timp ce miniştrii şi parlamentarii care au pretins că reprezintă Doljul s-au prefăcut interesaţi de o problemă majoră a Băniei. Sportul craiovean a pierdut imens, imposibil de cuantificat, prin prăbuşirea sportului de echipă. Aşa-zisa soluţie reprezentată de Sala Polivalentă Mică nu a făcut decât să adâncească în mediocritate sportul craiovean şi să fie o altă gaură prin care banii de la buget să se scurgă în buzunarele mafiei care controlează construcţiile.

Zilele trecute, s-a anunţat o nouă blocare a lucrărilor şi, din nou, proiectanţii sunt chemaţi să găsească soluţii dubioase la acest monument al corupţiei moştenite de fiecare promoţie de politicieni. Punem pariu că viitoarele alegeri locale nu ne vor găsi cu Sala Polivalentă funcţională?

duminică, 8 iunie 2008

Victoria penalilor, bucuria şacalilor

Clipurile prin care Naţionala României şi noi, suporterii ei care vom suferi şi-i vom susţine pe tricolori în faţa meselor pline cu sticle de bere, suntem ironizaţi de adversari şi nu numai sunt nişte dulcegării. În locul acelor glumiţe prin care se sugerează că suntem un popor de ţigani şi avem educaţie pe sponci, cu apucături de nomazi, gata să pârjolească Europa, puteau fi înlocuite cu imagini de la alegerile locale de pe la noi. Erau mult mai sugestive reportajele cu hoardele de votanţi abţiguiţi, protestând vehement că nu şi-au putut exercita dreptul fundamental de o alege. În locul burtoşilor cu lanţuri grele la gât, care îşi plimbau şuncile pe o plajă, ar fi putut ilustra cu imaginile în care zeci de bătrâni se călcau în picioare pentru a prinde o plasă cu pomană electorală. Sau cu alegătorii convinşi cu o pungă cu făină şi două-trei sticle de ulei să-şi vândă votul. Scuza cu sărăcia care te împinge să-ţi vinzi votul pentru o sută de lei sau chiar cinci sute nu stă în picioare. Cel din partea căruia ai acceptat mita electorală va fura de o sută de ori pe atât, acoperindu-şi rapid “paguba”, ba chiar va putea să pună suficient de-o parte pentru a avea de dat şi la viitoarele alegeri.

Dacă imaginea României ar fi făcută de alegătorii săi nu am avea vreo şansă de a ne considera europeni. Vi se pare european un primar ca Mircia Gutău, care tremură la gândul verdictului final al procesului său? Ce folos să câştigi la un scor confortabil când ştii că în orice moment, dacă adversarii tăi pun mâna pe putere, poţi să fii ridicat din scaunul de primar şi aruncat în arest? În general, probleme penale similare cu ale lui Gutău le au primarii PD-L, care sunt ocrotiţi de lege printr-un braţ invizibil, însă nu dificil de ghicit. De ce electoratul a mers pe mâna unor edili cu dosare penale, cu o notorietate mai mult decât negativă, şi nu pe mâini curate, ale unor candidaţi care, indiferent de pregătirea sau de statutul lor, nu puteau fi acuzaţi de corupţie? Nu este doar ca cazul lui Gutău, ci şi al lui Falcă de la Arad şi al lui Solomon de la Craiova. În cazul acestora, bătălia nu s-a încheiat şi, chiar dacă au câştigat din primul tur, vor fi nevoiţi să lupte cu DNA pentru a-şi duce mandatele până la capăt. Aşa se explică disperare lor cu care şi-au blocat adversarii într-o manieră grosolană. Prin gestul de a nu permite accesul şi contracandidaţilor săi la panotaj în Râmnicu Vâlcea, Gutău s-a descalificat ca om. El putea să câştige cu 110 la sută, însă victoria sa nu valorează aproape nimic în condiţiile în care a câştigat prin blat cu unii candidaţi, care nu l-au atacat, ci au aglomerat scena pentru ca adversarii veritabili să nu fie auziţi din cauza corului de mediocrităţi tocmite de primar.

Victoria penalilor poate fi scurtă dacă justiţia trece la treabă. Ca şi bucuria şacalilor care-i înconjoară. Interesele acestora se limitează doar la afaceri imobiliare veroase şi la bugetul local, pe care-l văd ca pe o halcă din care să înfrupte.