miercuri, 11 februarie 2009

Târâtura de pe canapeaua lui Măruţă

O mâzgă acoperă identitatea României până la caricaturizare. Îmbrâncită în noroi de ţoapele şi şmecheraşii care dau buzna în viaţa noastră, această ţară se zbate neputincioasă, prinsă într-o reţea tentaculară de impostură, indiferenţă şi violenţă. Prostul-gust şi lipsa de etică tind să agraveze pierderea de identitate. Agresivitatea verbală a fost din ce în ce mai mult înlocuită de acte brutale, profitându-se de incapacitatea cronică a autorităţilor de a se impune. Justiţia e mioapă, Poliţia incapabilă, procurorii leneşi… Scuze tocmai bune pentru a acoperi corupţia generalizată. Cei slabi sunt aceia care respectă legea, în timp ce puternicii zilei sunt susţinuţi de interlopi şi armate de mediocrităţi aciuate în partide. E un tablou al realităţii româneşti numai bun de trimis cadou partenerilor europeni.

De parcă nu ar fi fost îndeajuns nesimţirea criminală a unor medici, complicitatea oamenilor legii cu infractori periculoşi sau promiscuitatea în care se afundă tagma politicienilor, plaga inculturii obraznice iese la suprafaţă ca mizeria dintr-o latrină. Vedete siliconate sunt expuse fără jenă în emisiuni ce promovează un soi de prostituţie la vedere. Stridente şi suculente în prostia larg afişată, respectivele artiste sau fiţoşi sunt etalon pentru ceea ce înseamnă coborârea în mocirlă şi extirparea bunului-simţ din spaţiul public românesc. Se înjură ca la uşa cortului, se bagă în tomberoane, se ameninţă cu bătaia sau practică un exhibiţionism dezagreabil al bogăţiei dobândite ilicit. De la Gigi Becali la Simona Senzual, de la Fernando la Nikita, de la Vanghelie la Elena Udrea se rezumă scara de valori a acelei părţi gălăgioase şi nesimţite a României.Ceilalţi, cei mulţi şi tăcuţi, care-şi văd de treabă mult prea cuminţi şi fără a interveni pentru oprirea circului vedetelor, sunt “fraierii”. Lor li se adresează numai mesajele panicarde şi patriotarde, menite pentru a-i ţine în priză şi, nu-i aşa, pentru a-i responsabiliza. Ba-i mobilizăm împotriva ungurilor, ba-i chemăm să apere ţara de cei 322, ba-i buzunărim prin impozite şi taxe fără a le oferi nimic în schimb. Aceştia din urmă, cărora li se flutură pe sub nas criza drept motiv pentru toate porcăriile săvârşite în numele poporului, sunt nişte cretini.

Aşa pretinde Simona Senzual. Adică o vedetă de-a ăstora care-o promovează de-ai putea jura că în ţara asta n-a mai rămas niciun actor, scriitor, cântăreţ sau oricine altcineva demn de a fi luat în seamă fără a se dezbrăca sau a-şi îndoi grumazul sub apăsarea jegului şi al lănţoiului gros de aur. Târâtura de pe canapeaua lui Măruţă a glăsuit nonşalant, de parcă ar fi scăpat gaze pe guriţă: “Poporul român este cretin şi încerc să-l decretinizez.” Pur şi simplu nu avem scăpare dacă otreapa necenzurată nici de ruşine, nici de moderator nu ne salvează. Luând startul de sub birouri şi transformate în vedete la rubricile meteo prezentate la bustul gol, respectivele târâturi au impetuozitatea prostului care nu înţelege nimic, dar poate sfărâma orice în jurul său.

Simona Senzual e exponenta acestor indivizi rudimentari, care se impun în locul celor capabili, dar cu bun-simţ. În competiţia dintre cele două tabere mereu ies învingători ignoranţii, adică şmecherii şi tupeiştii. Fie că ocupă spaţiul public la showuri debilizante, fie că ajung directori săpându-i pe profesionişti, fie că partidul îi pune în funcţie în detrimentul celor care muncesc, fie că infractorii sunt puşi în libertate pentru a-i împuşca în plină stradă pe cei care plătesc impozite doar ca să fie batjocoriţi. Totul se întâmplă în România europeană, ţară de cretini pe care vrea să ne decretinizeze târâtura Senzual, tolănită pe canapeaua pe care încap doar şmecheri. Tupeistă, că doar merge la aceeaşi sală cu Emil Boc, rapandula…

miercuri, 4 februarie 2009

Să trăiţi cum aţi votat!

Unde sunt instalatorii, lăcătuşii, hingherii, zugravii şi gunoierii din campania electorală, cei care promiteau rezolvarea tuturor problemelor pe care locatarii le deşertau pe umerii candidaţilor? Craiova, la fel ca mai toate marile municipii, devenise o sorcovă portocalie-roşie-galbenă din cauza mashurilor lăbărţate pe faţadele blocurilor. Aproape că se rupeau cutiile poştale de atâta maculatură electorală livrată de trepăduşii politici.

La uşă nu sunau poştaşii de trei ori, ci purtătorii de mesaj ai candidaţilor. În unele situaţii, te pomeneai chiar cu respectivii pretendenţi la uşă, ca să-i cunoşti în persoană, în timp ce te scuzai că ai friptura pe foc şi le promiteai tuturor un vot. Oricum, a fost frumos în campanie, când toţi păreau că sunt la un concurs de gogoriţe. Dacă le-ai fi crezut măcar un sfert din gogoşile electorale, şi tot era suficient să trăieşti într-o ţară de basm, un fel de tărâm străbătut de râuri de lapte şi în care până şi muştele fac miere. Apoi, la fel de rapid, a venit criza. Mă rog, respectivii au descoperit acest cuvânt pentru a-şi justifica trădările, întovărăşirile ruşinoase, virajele în funcţie de cum deschide şeful gura sau cine oferă mai mult la negocieri. Indiferent de culoare, cei aleşi au lins unde au scuipat sau, în cazul pierzătorilor liberali, au scuipat unde linseseră şi scuipaseră. Bâlciul deşertăciunilor mioritice are un singur regizor şi numeroşi păpuşoi învârtiţi în funcţie de interesele politicienilor.

Cei care au votat nu contează decât la capitolul sacrificii, îngheţări de salarii şi pensii, şomaj sau alte delicatese de care ne erau ferite urechile în campania electorală. Minciunile n-au ţinut loc de programe economice anticriză, nici măcar de schiţă de buget sau de numiri pe criterii de competenţă. Vinovaţi pentru atitudinea sfidătoare a noilor guvernanţi nu sunt doar ei. Aşa cum tot cântau maneliştii tocmiţi de portocalii, ei sunt cu ei, în timp ce naivii şi ignoranţii au rămas cu degetul în gură. Aţi vrut să auziţi soluţii despre izolarea termică a blocurilor, stârpirea maidanezilor sau canalizare în locul proiectelor legislative sau al soluţiilor economice, atunci nu aveţi de ce vă plânge. Să trăiţi cum aţi votat!

Efervescenţa din campanie a fost înlocuită cu o linişte nefirească, prielnică însă pentru negocieri la ceas de noapte, pentru a-i împinge pe învârtiţi în funcţii. Rubedenii ascunse în debara sau “merituoşi” fără merite sunt propulsaţi în funcţii după criterii ascunse, cel al competenţei fiind exclus din start, bănuind că sumele cu care sunt cumpărate dregătoriile sunt determinante. Opoziţie şi putere, tot o varză a la Cluj. Liberalii sunt morţi în păpuşoi, în timp ce guvernanţii îşi dau singuri lovituri dureroase cu tesla într-un loc sensibil. Merităm să trăim asta. Băşcălia şi aruncarea în derizoriu a alegerilor au un preţ ce ne frige. Este criză, băieţi, iar singura voastră soluţie e de a ne obliga să strângem cureaua, în timp ce voi vă umflaţi buzunarele.