miercuri, 27 mai 2009

PNŢCD, la Cimitirul Săracilor?!

Cât ştim să preţuim adevăratele valori şi cât ne mai pasă de istoria adevărată? Folosim drept scuză şchioapă fie criza, fie slăbiciunea unor lideri politici pentru a justifica apetenţa noastră electorală pentru mincinoşi spilcuiţi sau curve strident fardate. Trăim bine? Avem ceea ce merităm şi cred că trăim cum votăm. Nu avem nicio scuză dacă memoria noastră funcţionează selectiv, uitând că mincinoşii din campaniile electorale se reîntorc mereu la locul faptei, îndrugând mereu aceleaşi promisiuni gogonate. Şi nici nu ne putem ierta luxul de a vota “afectiv”, limitându-ne la înghiţirea unui slogan şmecheresc, ticluit pentru a ascunde găunoşenia unor candidaţi care nu au altceva de oferit decât scandal şi lături în capul adversarilor.

Dar dincolo de perdelele de fum şi temele false lansate pentru a fi molfăite de creduli, ce se pregăteşte pe scena politică? Mă tem că alternanţa la putere între stânga şi dreapta prin coabitări nefireşti între PD-L, PSD şi PNL este o eroare cu un cost enorm pentru noi toţi. La o adică, moştenitorii direcţi ai regimului comunist şi ai FSN sunt cei care vor face jocurile, în timp ce partidele istorice vor fi martori neputincioşi sau vor sfârşi în opoziţia extraparlamentară.

Alegerile europarlamentare din iunie pot însemna sfârşitul istoriei post-decembriste a PNŢCD. Dacă acest partid nu va obţine măcar 50.000 de voturi. La o adică, nicio pierdere, ar putea spune un ignorant care arde de nerăbdare să pună ştampila pe “independenta” Elena Băsescu. Doar este criză şi votul prin care partidele vor fi sancţionate le va culege EBa, nu-i aşa? Cam aşa ştim să ne preţuim valorile, tradiţiile şi adevărata istorie. Partidul lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ion Raţiu, Corneliu Coposu şi al atâtor bărbaţi care s-au sacrificat pentru România este ignorat, în vreme ce gargaragii sau fiţoase din Bamboo cuceresc electoratul prin discursuri în care stâlcesc limba română.

Iuliu Maniu a decedat într-o celulă a Penitenciarului din Sighet, trupul său fiind aruncat într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Elita politică şi intelectuală a fost decimată în puşcăriile comuniste şi la canal, în timp ce “elita” semianalfabeţilor şi cizmarul Ceauşescu ne conduceau pe drumul socialismului. Nu ştiu cât am învăţat din acea lecţie. Se vede treaba că nu prea multe. Doar votul va spune dacă din Bamboo se ajunge direct în Parlamentul European şi din istorie în Cimitirul Săracilor.

3 comentarii:

maria spunea...

Impresionant demersul dvs...Sustinut cu argumente si sinceritate.Ce bine ar fi daca l-ar citi si cei care pot decide, de fapt, chiar noi, daca stim ce vrem, dar din pacate, nu prea stim si mai ales, nu ne cunoastem suficient trecutul.

Anonim spunea...

Sutra XI

neam bun şi blînd, –/ de trădători,/ cuminte neam,/ frumoasă cruce,/ pe Fiii lui dumnezeieşti/ neamul cu drag/ pe cruce-i duce !// Cezar Ivănescu, Sutrele Muţeniei, 1994

Mihai FIRICĂ spunea...

Da, ar fi bine ca oamenii sa cantareasca si sa ia in serios exercitiul votului...
In rest, optiunile si gusturile nu se discuta. Oare?