joi, 27 august 2009

România - tabloid

Starletele politice ne agresează în fiecare zi cu bădărănia, opulenţa de neam prost, autosuficienţa în materie de economie sau sfoiagul ideilor livrate în absenţa măcar a brumei de originalitate sau de efort pentru găsirea unei căi reale de comunicare cu poporul. Televiziunile şi-au făcut parcă un proiect din cultivarea unor nulităţi normate de staffurile partidelor în funcţie de turuiala şleampătă la tv, singurul mod de a-şi promova imaginea şi de a-şi ţine electoratul în priză. Din ce în ce mai săraci, la propriu şi la figurat, spectatorii aleg să joace şi ei rolul de figuranţi la urne. Este răspunsul tăcut al poporului invocat, transformat într-o masă amorfă, mânuită abil de politicienii care se tot rotesc la putere.

Agresivi în limbaj pe cât de săraci sunt în argumente fundamentate judicios, clănţăii trimişi de partide să facă figuraţie pe la tv risipesc până şi cea mai slabă speranţă că vreun proiect politic ne va oferi şansa de a rezista onorabil în faţa crizei economice. Pur şi simplu, la provocările unei perioade critice se răspunde cu o atitudine plină de dispreţ faţă de interesul public, neîncadrabilă în nicio normă de responsabilitate. Ideea de a construi repugnă celor mandataţi de către atât de des invocatul electorat. Mânuirea bâtei sau sudalma sunt mult mai profitabile pentru candidaţi şi echipele lor de zgomote. Bârfoteca naţională se porneşte în fiecare seară, de poţi jura că suntem o populaţie care se hrăneşte cu spectacole deplorabile, cu personaje care îşi terfelesc reciproc imaginea şi se duelează, în direct, prin schimburi de flegme. Onoarea şi profesionalismul sunt, pentru dânşii, desuete şi anulate din start. Cine este frivol, are arţag şi nu manifestă nicio apetenţă pentru logică este promovat drept vector de imagine şi obţine imediat beneficii, sub forma unor dregătorii pentru care nu are nicio calificare.

Agenda politică dă pe dinafară de teme parazitare, propunând publicului nu soluţii pentru depăşirea crizei, ci dezbateri puerile despre tunurile bugetare ale miniştrilor sau afacerile fratelui preşedintelui. Nici agenda mass-media nu diferă de aceea a propagandiştilor de partid, jurnaliştii transformându-se în răspândaci de ocazie, cu simbrie sau nu. Despre orice fleac tabloidizat discutăm cu aplombul unora care trăiesc într-o lume de basm. Dacă vreun moralist atrage atenţia asupra decăderii a ceea ce numim impropriu clasă politică, este repede taxat drept slab sau vândut fie unor adversari politici neidentificaţi, fie unor moguli. Totuşi, într-o Românie-tabloid, cine mai face efortul de a cântări lucrurile şi vorbele?

În tot acest vacarm, pus în slujba interesului electoral, este aproape imposibil să se mai facă auzite vocile autentice, ultimele răbufniri ale oamenilor simpli, obligaţi să suporte povara unei justiţii corupte, a guvernanţilor incompetenţi şi a unor politicieni întreţinuţi, mai uşori în moravuri decât curvele de pe centură.

marți, 25 august 2009

Rezultate sondaj on-line alegeri prezidenţiale: Antonescu câştigă primul tur!

Rezultate finale ale sondajului on-line pe care l-am postat pe blogul personal: Crin Antonescu 29 la sută, Traian Băsescu 18 la sută, Principele Radu Duda 18 la sută, Mircea Geoană 12 la sută, Gigi Becali 4 la sută, CV Tudor 2 la sută, alţi candidaţi 4 la sută, “alt candidat” 1 la sută. Cei care nu votează sunt 12 la sută.

Fără a avea pretenţia de eşantionare sociologică sau alte explicaţii mai mult sau mai puţin sofisticate asemănătoare cu cele utilizate de ,,institute profesioniste”, rezultatele confirmă prăpastia dintre România reală şi cea virtuală, de dincolo de bloguri. Comentarii se pot face foarte multe...

joi, 20 august 2009

România din blogosferă

Manipularea prin sondaje este folosită la greu de strategii partidelor. Lipsa de programe şi de soluţii pentru transformarea Preşedinţiei într-o instituţie respectabilă determină echipele de zgomote ale principalilor doi candidaţi să recurgă la aburirea electoratului, indiferent de costuri. Posibilii candidaţii la alegerile prezidenţiale sau diverse figuri publice sunt folosite într-o prestidigitaţie de care nu ştii dacă-ţi vine să râzi sau s-o laşi nebăgată în seamă, într-atât sunt de stridente făcăturile prin care electoratul este mânat dintr-o parte în alta ca o turmă.

Distanţa dintre Băsescu şi Geoană se măreşte şi se micşorează, în funcţie de cine comandă aşa-zisele sondaje de opinie. Rând pe rând, candidaţi apropiaţi de profilul lui Crin Antonescu sunt introduşi în schemă doar pentru ca “Obama de România” să fie cotat mai puţin decât PNL. De Principele Radu, ce să mai spun! Bătaia de joc capătă proporţii uriaşe când vine vorba de comicii vestiţi ai scenei politice, adică Vadim şi Becali. De la un sondaj la altul dispar sau apar, aproape alternativ. Imediat după ce Vadim este creditat cu aproape 10 procente, în următorul figurează doar Becali, la rândul său căţărat pe culmi de popularitate imaginară.

În blogosferă, lucrurile stau altfel. Sondajele on-line nu-i lasă vreo şansă lui Geoană, plasat cel mult pe locul patru, însă îi oferă principelui Radu iluzia că românii ar alege un preşedinte care să se situeze deasupra patimilor şi intereselor de partid. În mai toate sondajele amplasate pe bloguri sau site-uri cu conţinut din cel mai divers, Crin Antonescu este favoritul principal. Nu spun că utilizatorii internetului ar fi mai inteligenţi sau mai altfel decât masele electorale pe care se bazează performerii, că doar piţipoancele şi cocalarii fac ravagii, dar parcă este o ruptură între România lui Băsescu şi Geoană şi cea de dincolo de monitoarele computerelor.

Dacă ar vota doar internauţii, bătălia din turul doi s-ar da între Antonescu şi Radu Duda. Dar cum se va vota clasic, adică folosindu-se metodele obişnuite de cărăuşie a electoratului la urne şi miluirea votanţilor cu plase doldora de-ale gurii, performeri vor fi Băsescu şi Geoană. Să ne mutăm în blogosferă, nu?

P.S.: În Craiova, joia se opreşte apa. Cică se tot fac lucrări şi revizii. De parcă s-ar munci doar joia… M-am săturat de explicaţii tembele, de incompetenţa şi nesimţirea unora care sunt plătiţi din bani publici ca să ne lasă pe uscat. Tot blogosfera rămâne soluţia?

luni, 17 august 2009

Chiar în mă-sa, tovarăşe Iliescu?

Ion Iliescu: “Dă-o-n mă-sa de guvernare!” Alo, tovarăşu’, dar poporului nu ai ceva să-i transmiţi, nu găseşti locuri în care să-i bagi pe cei care te-au ales şi reales drept şef al statului? Acesta este limbajul public pe care liderul de onoare al PSD îl foloseşte cu o nonşalanţă care contrastează supărător cu vârsta sa. Nu aş spune şi cu pregătirea sa, din cauză că şcoala de partid nu reprezintă decât un soi de spoială de educaţie însuşită forţat. Şi când te gândeşti că acest bătrânel ţâfnos, amintind în derapajele sale nervoase de nebunia activiştilor comunişti, încă face jocurile în PSD!

Niciodată n-am văzut în Iliescu decât un fel de intelectual descins din marea masă a activiştilor troglodiţi şi brutali ai Partidului Comunist Român. Singur şi-a făcut un titlu de glorie din acuzaţiile pe care Nicolae Ceauşescu, un alt intelectual de tip comunist, i le adusese din cauza deviaţionismului intelectualist al mai tânărului său discipol. Anii de după 1989 nu l-au transformat pe Ion Iliescu. Ca şef al statului sau ca preşedinte, nu s-a ridicat mai sus de condiţia sa de comunist luminat, un fel de exemplar hibrid, rămas izolat după distrugerea rezervaţiei din Est, adică “fostul lagăr al blocului comunist”. În timp ce ţările din jurul nostru îşi alegeau lideri din noul val de politicieni, noi ne lăsam duşi de nas de cel pe care sistemul foştilor securişti şi nomenclaturişti ni-l oferise drept dar otrăvit. Rând pe rând, ni s-au fluturat pericole naţionale inexistente, prezentate ca atare de aparatul propagandistic, având drept de lance televiziunea publică: moşierii, regele Mihai, ungurii, ruşii, intelectualii, societatea civilă, studenţii, foştii legionari… Nu s-a construit nimic şi nu s-a reformat nimic. În toţi anii în care Iliescu s-a aflat la cârma ţării ni s-a inoculat doar ură împotriva unor categorii sociale sau profesionale, ni s-a cultivat învrăjbirea cu minorităţile şi vecinii României sau s-a aplicat strategia murdăririi celor care puteau să ameninţe poziţiile profitorilor “tranziţiei”.

Foşti lideri ai opoziţiei democratice din anii ’90, precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu sau Ion Raţiu, au fost împroşcaţi cu noroi de aparatul de propagandă care-l servea pe Iliescu. În câteva rânduri, pentru a băga “frica-n burghezi şi moşieri”, au fost chemaţi minerii lui Miron Cozma să-i toace pe opozanţi. Acesta este Ion Iliescu şi acesta este tabloul ruşinos al faptelor sale. Exemplul său a fost urmat de cei care “au performat” în politică, precum semianalfabetul “Gagăl-guglăl”, preşedintele-jucător cu ansamblul ţigănesc sau de atâţia oameni de succes care micţionează pe jurnaliştii găozari sau pe procurorii DNA. Să ne mai mire că venerabilul Iliescu înjură ca un bulibaşă? Noi am votat pentru astfel de personaje sinistre să ne conducă, să ne beştelească dacă nu le facem pe plac şi să urineze în capul nostru drept argument al supremaţiei lor. Am primit ce am votat!


joi, 13 august 2009

Să mimăm că trăim bine!

Privesc descumpănit cum iresponsabili de rang înalt îşi bat joc de misiunea publică pe care o au. Interesul lor este strict electoral, legat de viitoarea campanie pentru alegerile prezidenţiale, sau financiar. Buzunarul propriu sau al clanului de partid este alimentat prin transferul de la bugetul public. Pentru ochii publicului, se interpretează partituri năroade, rupte parcă din piesele lui Caragiale. Se mimează munca şi responsabilitatea. Prefăcătoria atinge cote hilare când vine vorba de responsabilitate şi vigilenţă în cheltuirea banului public. Ghiţă Pristanda este amuzant când numără steagurile, justificând furtişagul prin “famelie mare”. Cei de acum, când anunţă zeci de mii de concedieri ridicând din umeri şi aruncând vina pe criză, sunt monstruoşi. Tipătescu este un prefect simpatic, încornorându-şi chiar şeful de filială de partid. Prefecţii contemporani sunt acuzaţi cu probe că au furat zeci de hectare de terenuri agricole şi au cheltuit sume enorme pe achiziţii halucinante.

Mai are cineva puterea să creadă măcar o iotă din ce spune Emil Boc? În rol de păpuşă gonflabilă, acest individ turuie despre responsabilitate şi chibzuinţă în timp ce miniştrii săi sunt acuzaţi cu probe pentru tunurile date bugetului naţional. În timp ce Emil Boc ţine discursuri despre măsuri anticriză şi anunţă un reviniment al economiei (aşa cum a făcut-o în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare), miniştrii săi află deciziile imaginare ale şefului lor de la televizor. Cum să mai crezi în personaje toante, încurcate în sforile cu care sunt controlate, când minciunile sunt atât de stridente? Nu a cerut, în mod expres, premierul ca miniştrii să nu plece în vacanţă? Nu a fost luat în seamă, cei mai mulţi membri ai cabinetului fiind în concediu. Cocoţat pe vârfuri spre a fi mai impozant, şeful Guvernului se încruntă la televizor şi jură că echipa sa merge ca unsă. Simultan, oamenii de imagine ai PD-L şi PSD se înjură la televizor, interpretând dublul rol de putere şi opoziţie doar ca să nu lase culoar pentru alţii.

Conduşi de mimi iresponsabili şi scamatori care fac să dispară sute de mii de euro din fonduri publice prin achiziţii de pixuri, brichete, perdele sau scene, ne mai întrebăm de ce educaţia este considerată un moft, iar moralitatea ceva desuet. Dacă mai suportaţi asta, nu aveţi decât să vă prefaceţi că-i credeţi. Haideţi să mimăm că trăim bine! Să ne prefacem fericiţi şi dispuşi să asigurăm perpetuarea în funcţii a troglodiţilor neruşinaţi şi a rubenedeniilor numeroase precum neamul şobolănesc. Să mimăm şi noi responsabilitatea şi, invocând criza sau mai ştiu eu ce, să-i votăm tot pe cei din alianţa contra naturii şi a neruşinării.

luni, 10 august 2009

Ce-i doare pe bucureşteni de milionul lui Solomon?

Presa bucureşteană nu poate dormi din cauza că bugetul Craiovei nu se cheltuieşte după principiile de piaţă adaptate la criza economică. Primarul Solomon s-a ales cu un perdaf de la angajaţii unora care sunt acuzaţi chiar de către preşedintele României că s-au abonat la banul public, subvenţionând maşinăriile de propagandă tocmai din tunurile date bugetului naţional. Cum necum, Craiova a ajuns în paginile ziarelor din Capitală şi în buletinele de ştiri ale televiziunilor patronate de Vântu şi Voiculescu. Cică un milion de euro pentru ornamentele care vor împodobi Bănia în perioada sărbătorilor de iarnă şi de Paşti este prea mult în vremuri de criză. Ştiriştii au asezonat relatările “de la faţa locului” cu informaţii despre fântâni arteziene şi alte cheltuieli, pe care ei le consideră nejustificate, plus alte comentarii slobozite cu nonşalanţă dezarmantă.

Bun, dacă se opreau la difuzarea informaţiei ca atare şi fără adaosul supărător de “noutăţi” fumate demult în presa locală, respectivii ar fi trecut repede prin decor. Numai că ştirea ca atare a fost preluată şi tocată de “specialişti” chemaţi în emisiuni în rol de inchizitori care recită după ureche. Dintr-o dată, de parcă s-ar fi dat o spargere la Banca Naţională a României, criza avea epicentrul în Craiova, unde se aruncă banii publici pe ornamente. De la un bocitor de serviciu, care vroia să lase impresia că este inteligent, am aflat cum că prefectul de Dolj n-ar mişca în front, fiind pus în funcţie de Antonie Solomon, care ar fi şi preşedintele PSD Dolj. Ce face, cum să treacă Solomon de la PD la PSD şi să devină şi preşedinte? După o astfel de “chiflă” de presă mi-a fost limpede că băieţii erau fie în pană de subiecte, fie primiseră o comandă urgentă şi urechiştii o executau orbeşte. Imediat am mutat pe Animal Planet şi am încercat să-mi alung din minte imaginea cu Robert Turcescu, justiţiarul din debaraua lui Vântu, revenind pe platourile de filmare din Primăria Craiova. Parcă-l şi vedeam cum ţine piciorul pe grumazul lui Solomon şi-i cerea primarului să dea poporului înapoi acel milion de euro, plus dobânda şi comisionul pentru deplasarea carului TV la Craiova.

Dacă este justificată cheltuirea unui milion de euro pentru împodobirea Craiovei sau cât ar fi rezonabil doar craiovenii o pot spune. În ecuaţia de mai sus, cred că doar opinia lor contează. Dacă Solomon şi consilierii care au aprobat investiţia respectivă au greşit vor fi sancţionaţi prin vot. Dar a declanşa o campanie de presă de trusturile la care au ajuns şi o parte din banii subtilizaţi de Ridzi sau din alte tunuri mi se pare încă o măgărie a băieţilor din presa bucureşteană. Episodic, suntem puşi toţi la zid, din motive mai mult sau mai puţin temeinice, şi executaţi mediatic de unii care găsesc mai repede un bancomat decât Craiova pe hartă.

miercuri, 5 august 2009

«Prima casă», încă o ţeapă


Dacă a pariat cineva pe capacitatea Guvernului de a ne scoate la liman, se poate considera liderul neîncoronat al naivilor. Pur şi simplu, incompetenţa musteşte la fiecare gest făcut de echipa lui Boc. Născocirea impozitului forfetar şi jongleriile cu programul “Prima casă” mai mult au adâncit confuzia şi au amplificat criza economică. Dacă prima măsură a provocat închiderea câtorva mii de firme, cea de-a doua a bulversat piaţa imobiliară, lovită şi aşa de o recesiune cronicizată. Benefiari ai aşa-ziselor programe sociale? Poate doar cetăţenii cu rang de demnitari, nu şi cetăţenii obişnuiţi.

Ni se vinde fum, împachetat frumos, într-un ambalaj de vorbe meşteşugite şi campanii false, găunoase şi expirate. Chiar şi ridicat pe vârfuri şi cu pieptul umflat ca un curcan, Boc nu este decât un pigmeu într-ale administraţiei. Mult trâmbiţatul program de relansare a economiei autohtone a fost un bluf. “Prima casă” nu a făcut decât să crească artificial preţurile locuinţelor. Piaţa a rămas blocată, dezvoltatorii imobiliari scuipând repede bomboana otrăvită, pe care nişte deştepţi o ofereau cu o generozitate suspectă. Şi în Craiova, ca mai peste tot în ţară, nu s-au încheiat decât câteva contracte prin programul-minune. Nici nu se putea întâmpla, altfel de vreme ce iniţiatorii au modificat de două ori condiţiile de aplicare. Deloc surprinzător dacă ne gândim că specialişti într-ale guvernării sunt Ridzi, Udrea şi Nemirschi.

Bancherii au privit cu destulă reţinere iniţierea de către Guvernul Boc a unui proiect prin care cetăţenii erau ajutaţi să bage bani în buzunarele dezvoltatorilor imobiliari. Unii s-au grăbit să spună că mafia imobiliară a făcut presiuni pentru “Prima casă”, ulterior dovedindu-se că toate scenariile erau simple fabulaţii. Ulterior, condiţiile au fost modificate din cauză că majoritatea imobilelor erau deja ipotecate. Chiar şi primul contract de creditare a fost semnat pentru cumpărarea unui apartament dintr-un bloc vechi. Singurul câştig de pe urma “Primei case” îl are numai şi numai Boc. Şi asta nu pentru că premierul şi-ar fi cumpărat o locuinţă, ci la capitolul minciuni ticluite, pentru a oferi iluzia că guvernanţii au soluţii pentru ieşirea din criză. Nu au şi nici nu au cum să le găsească. Numirile în funcţiile-cheie se fac doar după criteriul politic. Pentru Boc, rezultatul alegerile prezidenţiale este mai important decât soarta populaţiei sau prăbuşirea economiei.

În mod absurd şi iresponsabil, se ridică perdele de fum pentru a nu vedea realitatea, cel puţin până după alegeri: “Prima casă” nu este decât o nouă ţeapă. Că tot ne-au fost promise câteva la Guvern, în Piaţa Victoriei.

luni, 3 august 2009

Spre ce ne îndreptăm?

Îmi vine foarte greu să înţeleg mecanismul prin care personaje dubioase captează atenţia publicului şi o transformă în simpatie sau chiar ,,vot popular,,. Dacă treceţi în revistă numele primarilor din marile municipii aveţi în faţă tabloul debusolant al imposturii, parvenirii prin jaf public, mitocănie oficializată şi deprofesionalizare accelerată. Spre ce ne îndreptăm?

Dacă nu putem impune un set de principii şi de valori măcar la nivel local nu ştiu la ce ne putem aştepta la nivelul întregii ţări.