marți, 6 octombrie 2009

Preţul corect, varianta Solomon

Un sfârşit de săptămână agitat pentru politică. PSD a ieşit de la guvernare, ajutat cu un şut în spate, aplicat de “arbitrul” Traian Băsescu. Aşa că directorimea roşie a fost lovită de valul schimbărilor portocalii. Dar ce spun eu val, că avem un adevărat tsunami. Prefecţi, subprefecţi, directori sau şefi numiţi de PSD au fost trecuţi prin sita remanierilor locale, ajungând de pe cai mari să călărească mârţoaga opoziţiei.

Şi, ca orice stihie politică, dezlănţuirea de forţe a scos la suprafaţă scursuri, mediocrităţi, veleitari sau excursionişti politici printre alte cadre ale PD-L. Nimic nou. Cei care au plecat nu erau cu nimic mai breji. Şi printre ei se găseau profesionişti veritabili, laolaltă cu nulităţi carieriste. Şi cred că nici nu va fi altfel data viitoare, când morişca politică îi va arunca pe portocalii din caruselul guvernării. Cam asta înseamnă politică mioritică. Mai are cineva iluzii că sistemul va fi reformat şi că, printr-o minune, depolitizarea administraţiei va asigura profesionalismul şi stabilitatea atât de des invocate? Nu cred. O demonstrează neîncrederea oamenilor simpli în politicieni şi în puţinul pe care aceştia îl pot oferi.

Să trecem la lucruri mai vesele: cum intenţionează PD-L să-şi asigure majoritatea în Parlament, pentru a se feri de moţiunea de cenzură anunţată de PNL? Pur şi simplu va cumpăra parlamentari de la celelalte partide. Preţul oferit nu este deloc unul mărunt. Primarul Craiovei a afirmat că acesta este 300.000 de euro. Şi adăuga că, “pe praful ăsta”, cumperi uşor şi la preţuri mai mici, cam pe la 100.000 de euro sau chiar mai puţin. Ceea ce spunea Antonie Solomon în agitatul weekend pentru politicieni s-a confirmat în timp ceea ce scriam acest text. Trei deputaţi şi un senator trecuseră de la liberali la pedelişti. Cine ştie, poate până termin de scris acest comentariu se mai schimbă configuraţia Parlamentului României, nu-i aşa? N-am motive să nu cred în preţul corect, avansat de Solomon. Observ că funcţionează şi chiar cred că băieţii ăştia uninominali pot fi cumpăraţi la bucată sau chiar la snop. Sistemul blestemat de care am vorbit merge ca uns. Şi când nu pot fi cumpăraţi, respectivii sunt şantajaţi, că doar nu credeţi că au lăsat băieţii să ajungă cineva necontrolat în Parlament.

Valul schimbării l-a propulsat pe Eugen Georgescu în funcţia de prefect de Dolj. Faptul în sine chiar merită încadrat la capitolul ştiri de senzaţie. Întâmplarea face să-l cunosc de ani buni. Relaţiile dintre noi nu au fost niciodată într-atât de apropiate încât să-l apăr de atacurile unor confraţi, mai ales că n-am vocaţie de avocat din oficiu. Cred că se poate apăra şi singur. Numai că a folosi în campaniile de maculare ale celor care nu-ţi sunt pe plac informaţii din alcov sau legate de adeverinţe medicale este prea mult. Parcă nu ar fi suficientă mizerie şi ni se livrează, suplimentar şi inutil, insanităţi despre viaţa personală sau familie… Sau poate că asta vreţi, băieţi, şi doriţi mai întâi să primiţi ceea ce meritaţi pentru a ne lua în serios, nu?

Un comentariu:

Horatiu Buzatu spunea...

Eventual se poate organiza chiar o licitaţie.
Chiar am în faţa ochilor tabloul. În centrul său, cu ciocănelul în mână, sprijinit de pupitru, stă Băselu, cu ochelarii pe nas, desigur ! În stânga şi în dreapta sa, înghesuindu-se să prindă un loc cât mai aproape de ciocănel, stau Videanu, Udrea, Stolojan, Blaga şi desigur, Berceanu. Printre ei, încercând în zadar să se strecoare în faţă printre picioarele celor din rândul întâi, însuşi Emil Boc, prim-ministrul României. Are un aer nefericit, ca un copil la Luna-Park, care nu reuşeşte să vadă şi el maşinuţele din cauza oamenilor mari, pentru că nu îl bagă şi pe el în seamă. În sală, Parlamentul ! Băselu spune: "Şi acum, cine mai trece la PD-L ? Oferim 100.000 Euro, neimpozabili. Uitaţi, dl. Pogea este aici şi poate să confirme. Nu-i aşa măi Pogea, unde eşti ?" Pogea, clatină aprobator din cap, privind ţintă la Videanu.
Din sală, un deputat ridică temător mâna, ca la şcoală. Zice cu vocea tremurândă: "Eu, domnule Preşedinte. Pentru 100.000 aş semna adeziunea." Imediat se mai ridică o mână: "Ba eu, pentru 90.000 ..." şi încă una, fluturând nervoasă, ca pe vremuri tocilarul clasei: "Eu, eu, ba eu, sunt aici în fundul sălii, domnule Preşedinte ... numai 50.000 ..."