luni, 28 iunie 2010

Alexandru Lăzescu, şef al TVR!? Sau Ada Meseşan?

Tot mai multe surse dau ca sigură o schimbare la vârful televiziunii publice: Alexandru Lăzescu, şef al TVR. Acesta a fost nominalizat din partea Preşedinţiei României pentru noul CA al SRTV, foarte probabil urmând să fie desemnat preşedinte al CA şi director general al TVR.
Spre deosebire de predecesorul său, Lăzescu nu este membru al vreunui partid şi are o carieră profesională incontestabilă.
Pe de altă parte, nominalizarea din partea PDL a Adei Meseşan, un om de presă cu o carieră vastă, lasă deschisă competiţia pentru şefia TVR. Nici Meseşan nu a fost membru al vreunui partid, deşi a gestionat activitatea biroului de imagine al PLD şi PDL.

UPDATE: Alexandru Mihai Lăzescu, desemnat de Preşedinţie în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune (SRTv), a fost validat (29.06 a.c.) de plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a ocupa funcţia de preşedinte-director general al SRTv, informează Agerpres.
În favoarea lui Lăzescu s-au pronunţat 238 de parlamentari, în condiţiile în care Opoziţia a părăsit sala. Astfel, Lăzescu a fost validat cu unanimitate de voturi.

luni, 21 iunie 2010

O nuntă regală. Şi o reflecţie amară...

Suedia a găzduit sâmbătă cea importantă şi impresionantă nuntă regală din Europa - a prinţesei Victoria cu fostul ei antrenor Daniel Westling - de la căsătoria prinţului Charles al Marii Britanii cu Diana Spencer (29 iulie 1981), ceremonia suedeză fiind una somptuoasă, cu o notă de modernitate, după cum relatează presa internaţională.

Nunta prinţesei Victoria, moştenitoarea tronului Suediei, este o continuare a unei poveşti de iubire cu fostul ei antrenor de gimnastică, "omul de rând" Daniel Westling, care a generat dezaprobarea tatălui ei, regele Carl al XVI-lea Gustaf, iniţial îngrozit de partenerul ales de fiica sa, precum şi indiferenţa suedezilor, care au început tot mai mult să se îndoiască de cât de adecvată este monarhia la vremurile prezente.
Ceremonia religioasă a avut loc la Catedrala Storkyrkan din Stockholm, sâmbătă, de la ora locală 15.30, în prezenţa mai multor capete încoronate din Europa. Casa Regală din România a fost reprezentată de Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare margareta şi Alteţa sa Regală Principele Radu al României.





ceremonia impresionantă din Suedia


Suedezii nu consideră monarhia perimată. În schimb, prea mulţi români sunt captivi unei mentalităţi reziduale, mutilaţi la propriu şi la figurat de atâţia preşedinţi netoţi, care vor rămâne în istorie la capitolul ,,bufoni sadici,,...

vineri, 18 iunie 2010

O lecţie. Încă se poate şi altfel!

Tot mai mulţi dintre noi resimţim nevoia de altceva în felul în care suntem reprezentaţi. De fapt, este exagerat spus că se mai simte cineva cu adevărat reprezentat. Furtul unei naţiuni constă în înlocuirea mecanismului democratic, forţele sănătoase şi competiţia naturală, bazată pe talent şi competenţă, fiind substituite de grupuri de politicieni fără scrupule şi camarile predispuse la rapt. Nu este greu să identificaţi trăsăturile societăţii româneşti de astăzi, nu-i aşa?

De atâtea ori auzim în jurul nostru oameni exasperaţi, din pricina tratamentului pe care statul li-l aplică. Desconsideraţi de funcţionari, transformaţi într-o masă amorfă, ineficientă şi arogantă, jefuiţi de structuri bugetivore sau blocaţi la marginea societăţii de un sistem clientelar, cetăţenii resimt cum acest stat pe care l-am “modernizat” în ultimii 20 de ani se comportă ca un imens parazit insensibil la orice medicament. Statul nu suntem noi, ci EI, cei pe care-i vedem de două decenii vegetând în funcţii publice sau ocupând fotoliile din Parlament. Valurile de aşa-zise schimbări nu au făcut decât să întărească biologic armata de profitori, majoritatea tinerilor împinşi în faţă nefiind decât copii necizelate ale celor care nu au abandonat, dacă avem puterea să recunoaştem acest lucru, puterea nici după momentul 1989. Ce este de făcut? Este prea cald pentru o nouă revoluţie, aşa cum au lăsat să se înţeleagă liderii de sindicat, ale căror acţiuni de protest au eşuat lamentabil? Mai avem forţa de a moderniza cu adevărat societatea românească sau ne lăsăm plutind în voia valurilor unei Uniuni Europene care, de neînţeles, ne tolerează toate derapajele?

Nu cu mult timp în urmă, mi-a fost dat să primesc încă o lecţie. Dezamăgit de ceea ce se întâmplă în jurul meu, pus la colţ de veleitari agresivi sau de sfertodocţi care, la propriu şi la figurat, mănâncă pe datorie, mi-am spus că nimic bun nu se mai poate întâmpla. La o adică, elitele pervertite şi confuzia de valori nu lasă loc de speranţe. Nu sunt atât de naiv să mai cred în ridicări spontane ale cetăţenilor care, după umiliri ciclice din partea puternicilor zilei, îşi spală laşităţile prelungite într-o baie de sânge, sociologic vorbind.

Lecţia de care vorbeam am primit-o de la un mare număr de români, reuniţi de o invitaţie adresată de Casa Regală a României la jubileul Principelui Radu. Desprinşi din vacarmul străzii şi al scandalurilor mediatizate excesiv, conaţionalii pe care i-am întâlnit păreau veniţi dintr-o altfel de Românie. Nici nu mi-am pus întrebarea de ce nici unul dintre cei peste o mie de invitaţi nu vorbea la telefon, nu fuma sau nu ridica tonul. Mi se părea firesc. Mai târziu, după ce m-am întors la treburile cotidiene, mi-am dat seama că se poate şi altfel, că şi într-o mulţime extrem de eterogenă se poate comunica la modul real şi, mai ales, că numărul celor care vor să fie altfel nu este atât de mic pe cât vor anumiţi aşa-zişi lideri să credem. Încă mai avem voie să sperăm că se poate şi altfel, că România nu este complet pierdută şi că partea sa nealterată ne poate salva. Doar cu condiţia de a lupta pentru ca lucrurile să fie altfel.

marți, 15 iunie 2010

Principele Nicolae, reprezentantul celei de a şasea generaţii a Familiei Regale a României

Într-o ceremonie desfăşurată luni seara la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Regele Mihai i-a acordat Principelui Nicolae Decorația Regală Nihil Sine Deo.
Principele Nicolae a devenit la 1 aprilie 2010, la împlinirea vârstei de 25 de ani, Principe al României și Alteță Regală.


După ceremonie, numeroşi invitaţi - membri al Casei Regale a României, personalităţi ale vieţii culturale şi academice, tineri studenţi şi jurnalişti - au participat la o recepţie organizată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de către Principele Nicolae şi primirii de către acesta a titlului de Alteţă Regală şi Principe al României. Conform unui comunicat de presă remis de Csa Regală, ASR Principele Nicolae va vizita mai multe oraşe din Ardeal - AlbaIulia, Sinaia, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Braşov - şi va avea numeroase întâlniri cu oficialităţi locale şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la 1 aprilie 1985 în Geneva, Confederaţia Helvetică. A absolvit Colegiul Shiplake, din localitatea Henley-on-Thames, Marea Britanie, fiind în prezent student al Colegiului Royal Holloway din cadrul Universităţii Londrei. Alteţa Sa Regală este fiul şi primul copil al ASR Principesei Elena. Sora Principelui Nicolae este Domnişoara Elisabeta Karina De Roumanie. Soţul ASR Principesei Elena este Domnul Alexander Phillips Nixon.

Potrivit Normelor Fundamentale adoptate de Majestatea Sa Regele Mihai I la 30 decembrie 2007, Coroana României, alături de poziţia de Şef al Familiei Regale se transmite ASR Principesei Moştenitoare Margareta, apoi ASR Principesei Elena şi, mai departe, ASR Principelui Nicolae, acesta fiind, deci, al treilea în ordinea de succesiune.

Decoraţia Regală Nihil Sine Deo face parte din suita de Decoraţii Regale instituite de Majestatea Sa Regele începând cu 30 Decembrie 2007, alături de Ordinul Carol I, Crucea Casei Regale a României şi Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate. Ele sunt acordate personal de către Majestatea Sa Regele românilor şi străinilor care au merite deosebite în susţinerea şi promovarea valorilor şi iniţiativelor Familiei Regale.

Vuvuzele şi circ

Este vremea vuvuzelelor. Nu doar a celor de la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud, ci şi a celor mioritice, din Parlamentul României. Vuvuzela este un soi de trompetă de plastic, care scoate un sunet anost când posesorul suflă cu putere, zgomotul asurzitor creat de galeriile de pe stadioane fiind asemănat adesea cu un cor imens de drujbe. Vuvuzela mioritică nu este mult diferită, doar că este utilizată în Parlament, pe la “şourile” de la tv sau unde este nevoie de zgomot. Strategii partidelor decid când oastea de supuşi trebuie să producă zgomot pentru a-şi intimida adversarul, a-l face să nu-şi poată transmite mesajul sau pentru a distrage atenţia de la o porcărie. Adică vuvuzelele sunt folosite în diversiuni politice ieftine, sterile, lipsite de orice intenţie de a servi binele public. Nu-i aşa, cum poţi să pretinzi că eşti în serviciul cetăţeanului, când te comporţi ca o vuvuzelă?

Scenele de ieri, din Parlamentul României, arată că mai avem un pas până în prăpastie, dar suflăm puternic în vuvuzele. Aproape că s-a trecut la lupte corp la corp, opoziţia luptând eroic pentru un loc la Curtea Constituţională. PSD invoca interesul cetăţenilor pentru a-şi justifica blocarea lucrărilor în plenul Camerei Deputaţilor, mai mulţi parlamentari urcând lângă preşedintele de şedinţă. Lângă ei, se aciuiseră şi câţiva piţifelnici penelişti, pe post de slugi, că unii de prin PNL îşi imaginează că doar servind orbeşte PSD se vor apropia de guvenrare. Ceilalţi nu s-au lăsat mai prejos. Cu telefoanele la ureche, portocaliii şi aşa-zişii independenţi demonstrau că pot să modifice şi Sfânta Scriptură pentru a-i îndeplini voinţa lui Zeus. Penibili pe toată linia şi rupţi de interesele celor mulţi.

Moţiunea de cenzură împotriva iniţiativei Guvernului Boc de a tăia lefurile bugetarilor, pensiile, ajutoarele de şomaj şi alte asemenea măsuri haotice va fi dezbătută şi votată astăzi. Circul va fi amplificat. Vuvuzelele vor scoate sunete amplificate, ca un imens cor de anusuri surescitate de emanaţiile liderilor din umbră. Băsescu pare un nume predestinat pentru astfel de vremuri, nu-i aşa?! La 20 de ani de la grozăviile săvârşite de mineri pe străzile Bucureştilor, violenţa revine în spaţiul public.

Ce ne facem dacă nu trece moţiunea? Dar dacă trece? Va fi numit un alt premier marionetă, iar câţiva lideri de la UNPR vor fi cooptaţi în Guvernul curăţat de miniştri care incomodau camarila prezidenţială. Un pas înainte, nu-i aşa? Spre ce?

luni, 14 iunie 2010

Majestatea Sa Regele Mihai I va decora pe Alteta Sa Regala Principele Nicolae cu Decoratia Regala Nihil Sine Deo

Luni, 14 iunie a.c., ora 18:00, Majestatea Sa Regele Mihai I va decora pe Alteta Sa Regala Principele Nicolae cu Decoratia Regala Nihil Sine Deo. In continuarea acestui eveniment, Palatul Elisabeta va fi gazda unei receptii organizate cu ocazia implinirii a 25 de ani de catre Principele Nicolae si primirii de catre acesta a titlului de Alteta Regala si Principe al Romaniei.

In dimineata zilei de 14 iunie, Familia Regala va vizita Manastirea Dealu si Catedrala Arhiepiscopala din Targoviste, fiind oaspetii Inalt Prea Sfintitului Parinte Nifon, Arhiepiscopul Targovistelui, care va binecuvanta pe membrii Familiei Regale intr-un scurt Serviciu Religios.

Marti, 15 iunie a.c., ora 19:30, Camerata Regala va sustine un concert la Universitatea Nationala de Muzica. Regele Mihai I si Regina Ana, precum si Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu vor fi alaturi de Principele Nicolae la ambele evenimente.

Miercuri, 16 iunie a.c., Principele Nicolae va porni intr-un tur al tarii, vizitand Sinaia (16 iunie), Alba Iulia (17 iunie), Cluj (18 iunie), Targu Mures (19 iunie) si Brasov (20 iunie). Sambata, 19 iunie, Principele Nicolae va participa la un serviciu religios, in comuna Comori, judetul Mures. Duminica, 20 iunie, oaspetele regal va participa la un alt serviciu religios in Brasov, la parohia Sf. Imparati Constantin si Elena. Pe parcursul vizitei in tara, Alteta Sa Regala va vizita principalele obiective istorice si religioase din fiecare oras, urmarind sa cunoasca viata, obiceiurile si dorintele romanilor.
mai multe informaţii pe www.princeradu.ro

joi, 10 iunie 2010

1997 vs. 2010 - Din criză în criză, o să trăim tot bine

În noianul de afirmaţii nesusţinute de realitate pe care le lansează, cu o lejeritate condamnabilă, premierul Emil Boc se numără una ce aproape le întrece pe toate: “Suntem în cea mai gravă criză din ultimii 60 de ani!” Chiar aşa? Nici momentul decembrie 1989 sau mineriadele n-au fost crize majore, traversate la limită, care riscau să degenereze în situaţii în care se putea pune sub semnul întrebării chiar existenţa statului? Istoria recentă a ultimilor 20 de ani a fost marcată de crize succesive, care au provocat atât de mult rău românilor!

Criza din 1997 a fost cu mult mai gravă decât cea din prezent. Să ne reamintim în ce situaţie au preluat ţara guvernanţii de atunci şi preşedintele Emil Constantinescu. România era pe marginea prăpastiei economice. Jefuirea mai multor bănci de stat, cu celebra devalizare a BANCOREX (considerată “diamantul coroanei”), fusese girată de o putere politică iresponsabilă. Buzunarele românilor erau golite de clientela politică a PDSR (astăzi PSD), România era obligată să achite împrumuturi financiare enorme, iar în vistieria Băncii Naţionale se găsea o rezervă valutară ridicol de mică - de vreo 30 de ori mai mică decât cea din prezent! Numai după devalizarea BANCOREX, fiecare contribuabil român a plătit câte 5.000 de dolari! Inflaţia era de 150 la sută... Să nu uităm că România era privită cu neîncredere, departe de a fi primită în NATO şi nici nu se putea pune în discuţie o posibilă aderare la Uniunea Europeană. Izolată pe plan internaţional, sleită financiar de împrumuturi împovărătoare de la FMI, ţara se afla sub controlul baronilor locali şi cu o industrie care mai producea aproape doar pe stoc (celebra creştere a producţiei cu care se împăuna Nicolae Văcăroiu).

Preşedintele Constantinescu era torpilat de serviciile secrete şi avea de luptat cu o opoziţie crescută, plantată chiar în interiorul PNŢCD. Din tabăra guvernanţilor, PD şi ministrul Transporturilor din acea vreme, Traian Băsescu, au lansat un atac, în urma căruia Guvernul Ciorbea a făcut implozie. Ulterior, după eşecul guvernării lui Radu Vasile, doar soluţia instalării ca premier a lui Mugur Isărescu a scos ţara la liman. Criticat pentru sprijinul necondiţionat acordat NATO în campania de pedepsire a fostul dictator al Iugoslaviei Slobodan Miloşevici, preşedintele Constantinescu a renunţat să mai candideze. Fusese părăsit de intelectuali şi de partenerii liberali. CDR nu mai reprezenta o speranţă pentru români şi a sucombat electoral. Însă, România depăşise cea mai gravă criză din istoria sa recentă.

Miercurea trecută, la o dezbatere organizată de Fundaţia Horia Rusu l-am reîntâlnit pe fostul preşedinte Emil Constantinescu. I-am strâns mâna şi i-am mulţumit pentru tot ceea ce a făcut. Sobru, elegant şi ferm în opinii, preşedintele din perioada 1996 - 2000 a întrebat asistenţa dacă datele prezentate despre criza pe care a găsit-o în 1997 nu aruncă în ridicol afirmaţia premierului Boc.

Într-adevăr, judecând prin prisma contextului în care se afla România, situaţia a fost cu mult mai gravă atunci. Dar mă tem că actuala criză este agravată din cauză că guvernanţii sunt lipsiţi de încrederea cetăţenilor şi nepricepuţi în găsirea unor soluţii rezonabile.

marți, 8 iunie 2010

Un semn de normalitate

Numirile clientelare, cel mai adesea pe criterii politice, au erodat nu doar încrederea în instituţii sau în cei care le reprezintă, ci au afectat grav funcţionarea lor. Lipsiţi de profesionalism, veleitarii respectivi excelează printr-o agresivitate nivelatoare, cel mai adesea menită a-i înlătura pe profesioniştii neînregimentaţi în găşti. Am scris de multe ori despre metehnele sistemului clientelar. Mă văd nevoit s-o mai fac şi acum, când un profesionist a fost obligat să lupte în instanţă cu sistemul. În urma jocurilor politice de la vârf, la conducerea diverselor instituţii teritoriale a fost trimis să-i înlocuiască pe directorii instalaţi de foştii guvernanţi noul val al activiştilor din cercul puterii actuale. Cu rare excepţii, cei înlocuiţi fuseseră instalaţi pe acelaşi criteriu al competenţei demonstrate doar în campania electorală, prin calitatea de rubedenie sau prin cumpărarea de dregătorii. Nebunia s-a declanşat când două ordonanţe de urgenţă, scrise pe genunchi, au fost contestate şi declarate neconstituţionale. La nivelul conducerilor s-a creat un adevărat un haos general. Cel mai mult au avut de suferit, aşa cum spuneam, profesioniştii, hăituiţi de veleitarii partidelor.

La Inspectoratul Teritorial în Construcţii Sud-Vest Oltenia a revenit, după decizia instanţei, în funcţia de inspector-şef Cristian Burada. Un semn de normalitate. Posesor a două diplome universitare, doctor în ingineria civilă, cadru universitar şi autor al mai multor cărţi de specialitate, omul se văzuse dat la o parte pe criterii politice, după ce îşi obţinuse postul printr-un concurs veritabil. Guvernările anterioare nu-l schimbaseră din funcţie, probabil şi prin prisma faptului că avusese o experienţă profesională la nivelul Craiovei şi o bună relaţie cu autorităţile locale. Brusc, din cauză că altcineva îşi dorea respectiva poziţie, a fost abuziv înlocuit (conform sentinţei definitive şi irevocabile), noul director coordonator neavând nici minimum de experienţă în domeniu. Dar mai conta acest “amănunt”, dacă susţinerea politică era în favoarea impetuosului nou-venit? Au urmat zile întregi de şicane, de “oferte” de a sări în barca puterii, ba chiar ameninţări grosolane. În cele din urmă, aşa cum spuneam, justiţia i-a dat dreptate aceluia care avea de partea sa argumentul profesionalismului.

Cristian Burada este şi un poet apreciat de confraţii săi din Uniunea Scriitorilor din România, autor remarcat de critica literară şi o prezenţă constantă la evenimentele culturale. Pot fi acestea considerate drept defecte? Probabil că unii ar fi tentaţi să răspundă afirmativ, ba chiar să folosească talentul lui Burada împotriva sa, însă cei care sunt tentaţi să recurgă la un lucru abominabil sunt, de fapt, ei defecţi! Normalitatea înseamnă respectul pentru cei care se impun prin pricepere şi bun-simţ, nu pentru cei care se folosesc de forţă pentru a-şi acoperi tupeul şi incompetenţa. Dar, oare, mai ştim să distingem normalitatea?

luni, 7 iunie 2010

Cum s-au descurcat oltenii la criza din 1929 - 1933: au pornit fabrica de lei falşi!

Cum s-au descurcat oltenii, ca de fiecare dată, în timpul Marii Crize din 1929-1933? Cum altfel vă aşteptaţi?Efectele crizei din 1929 şi începutul recesiunii teribile care avea să afecteze România până la mijlocul anilor ’30 începeau să producă primii „descurcăreţi“. Oltenii nu s-au chinuit să breveteze soluţii pentru relansarea economică mondială, ci au apelat la metode neaoşe, devenite celebre prin relatările presei de atunci: „De câtva timp s-a constatat că circulă în ţară noi bancnote false de 1.000 lei din seria celor falsificate în comuna Băileşti (Dolj). Bancnota se poate cunoaşte după hârtie, care este inferioară şi fără lustru. Culoarea bancnotei este închisă, iar filigramele nu sunt reuşite“.

Comedia nu se opreşte însă aici, căci în România începuseră să circule şi dolari falşi: „Tezaurul din Washington a înştiinţat poliţia Capitalei că s-au falsificat bancnote de 10 şi 20 dolari ai Băncii «Federal Reserve» din Missouri, seria 1928. Portretul lui Jackson, secretarul tezaurului, este imperfect“. Vă daţi seama că cum s-au perfecţionat tehnicile şi s-au rafinat metodele? Doar este o inflaţie de carderi craioveni ceva de speriat, nu-i aşa?

miercuri, 2 iunie 2010

Cine a avut dreptate, Firea sau Boureanu?

Izbucnirile de isterie şi de ţopârlănie în public mi se par bomboane de pe colivă puse de tristele figuri care populează studiourile TV. Aproape că a devenit inevitabil să nu asişti la jigniri reciproce între combatanţi la aşa-zisele dezbateri de la televiziunile de ştiri şi cele care practică spiritul gregar şi populismul. A fi “pe gustul publicului” a ajuns să însemne coborârea în latrină şi servitul materiei găsite acolo din abundenţă. Se găseşte public şi pentru aşa ceva, nu? Înseamnă că piaţa este avidă de astfel de spectacole.

Zilele trecute, la Antena 3, Gabriela Firea şi Cristian Boureanu au dat măsura capacităţii de a se bălăcări în public. Prima, ca o doamnă în doliu cum se găseşte, l-a întrebat pe invitat dacă a mâncat ceva stricat. Replica a fost pe măsura grobianismului în care excelează Boureanu: “Tăriceanu este amantul tău!” Apoi s-au acuzat reciproc de consumarea de materie fecală, disputa fiind cine a mâncat mai mult. Au urmat replici inteligente, legate de muci în freză şi alte materii fecale servite la ore de maximă audienţă. Fără alte comentarii, o mostră din cearta celor doi “inteligenţi”:

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Cristian Boureanu, dar ce-aţi mâncat? Aţi mâncat ceva stricat înainte de emisiune?


Cristian Boureanu: Nu ştiu. Am mâncat ceva la dumneavoastră aici. Am găsit aici pe masă ce mâncaţi dumneavoastră în fiecare seară aici.

Gabriela Vrânceanu Firea: Ceva de pe jos? Ceva de la toaletă? Dar chiar nu vă e jenă?

Cristian Boureanu: Păi mă întrebaţi aşa urât? Să ştiţi că eu nu plec din emisiune. Stau şi vă zâmbesc, vă întreb dacă dumneavoastră l-aţi întrebat vreodată pe domnul Călin Popescu Tăriceanu ce-a făcut cu banii de investiţii, cu 3 miliarde…

Gabriela Vrânceanu Firea: Domnule Cristian Boureanu, dumneavoastră v-aţi luat temperatura? Poate aveţi febră?

Cristian Boureanu: Nu. Nu am febră, mă simt bine şi relaxat. Mă uit şi vă pun nişte întrebări şi văd cum vă deranjează.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi cine v-a spus că sunteţi băiatul cu muci în freză a avut dreptate.

Cristian Boureanu: Acum mă jigniţi? Cumva amantul dumneavoastră?

Gabriela Vrânceanu Firea: Amantul meu? Dar amanta dumneavoastră, firmele dumneavoastră? Mi se pare incredibil…

Evident, aşa se explică de ce OTV este aproape să ajungă în tomberonul în care a fost băgat Dan Diaconescu. Şi alte televiziuni au acceptat să câştige audienţă din circ şi limbaj de budă. Poate că nu trebuie să pun întrebarea “Cine a avut dreptate, Firea sau Boureanu?” Mai potrivit ar fi să întreb “Cine a mâncat căcat, Firea sau Boureanu?”, însă ar fi simplă retorică. După cât păreau de convinşi, ambii s-au alimentat din plin cu materia la care făceau referire.

marți, 1 iunie 2010

Berceanu: În campanie s-a minţit „prin omisiune” pentru a ascunde faptul că mergeam spre prăpastie

Ministrul Transporturilor şi preşedinte al PDL Dolj, eternul Radu Berceanu, a a juns la ora mărturisirilor: gunoiul a fost băgat sub preş iar acum miroase a cadavru!

În campania electorală din 2009 politicienii au ascuns anumite informaţii despre situaţia economică dezastruoasă a României, de frica rezultatelor la urne, respectiv pentru că niciunul dintre partidele politice nu este "sinucigaş", pentru a declara în campanie că ţara merge spre prăpastie. Mărturisirea a fost făcută nu de un membru al opoziţiei, ci de ministrul Transporturilor şi Investiţiilor, Radu Berceanu. Ascunderea situaţiei reale nu reprezintă însă o minciună propriu-zisă, după cum explică Berceanu, ci o "minciună prin omisiune".
(Gândul)

Cinic dar sincer în cele din urmă, nu-i aşa?