Este vremea vuvuzelelor. Nu doar a celor de la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud, ci şi a celor mioritice, din Parlamentul României. Vuvuzela este un soi de trompetă de plastic, care scoate un sunet anost când posesorul suflă cu putere, zgomotul asurzitor creat de galeriile de pe stadioane fiind asemănat adesea cu un cor imens de drujbe. Vuvuzela mioritică nu este mult diferită, doar că este utilizată în Parlament, pe la “şourile” de la tv sau unde este nevoie de zgomot. Strategii partidelor decid când oastea de supuşi trebuie să producă zgomot pentru a-şi intimida adversarul, a-l face să nu-şi poată transmite mesajul sau pentru a distrage atenţia de la o porcărie. Adică vuvuzelele sunt folosite în diversiuni politice ieftine, sterile, lipsite de orice intenţie de a servi binele public. Nu-i aşa, cum poţi să pretinzi că eşti în serviciul cetăţeanului, când te comporţi ca o vuvuzelă?
Scenele de ieri, din Parlamentul României, arată că mai avem un pas până în prăpastie, dar suflăm puternic în vuvuzele. Aproape că s-a trecut la lupte corp la corp, opoziţia luptând eroic pentru un loc la Curtea Constituţională. PSD invoca interesul cetăţenilor pentru a-şi justifica blocarea lucrărilor în plenul Camerei Deputaţilor, mai mulţi parlamentari urcând lângă preşedintele de şedinţă. Lângă ei, se aciuiseră şi câţiva piţifelnici penelişti, pe post de slugi, că unii de prin PNL îşi imaginează că doar servind orbeşte PSD se vor apropia de guvenrare. Ceilalţi nu s-au lăsat mai prejos. Cu telefoanele la ureche, portocaliii şi aşa-zişii independenţi demonstrau că pot să modifice şi Sfânta Scriptură pentru a-i îndeplini voinţa lui Zeus. Penibili pe toată linia şi rupţi de interesele celor mulţi.
Moţiunea de cenzură împotriva iniţiativei Guvernului Boc de a tăia lefurile bugetarilor, pensiile, ajutoarele de şomaj şi alte asemenea măsuri haotice va fi dezbătută şi votată astăzi. Circul va fi amplificat. Vuvuzelele vor scoate sunete amplificate, ca un imens cor de anusuri surescitate de emanaţiile liderilor din umbră. Băsescu pare un nume predestinat pentru astfel de vremuri, nu-i aşa?! La 20 de ani de la grozăviile săvârşite de mineri pe străzile Bucureştilor, violenţa revine în spaţiul public.
Ce ne facem dacă nu trece moţiunea? Dar dacă trece? Va fi numit un alt premier marionetă, iar câţiva lideri de la UNPR vor fi cooptaţi în Guvernul curăţat de miniştri care incomodau camarila prezidenţială. Un pas înainte, nu-i aşa? Spre ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu