luni, 31 decembrie 2012

Adevarul despre 30 decembrie 1947

Adevarul despre 30 decembrie 1947 - Cine se teme de Monarhie? - Va ofer inregistrarea emisiunii Vocile Olteniei in cadrul careia a fost anuntata initiativa amplasarii unui bust al Regelui Mihai I langa Universitatea din Craiova.

http://www.digi24.ro/emisiuni-locale/craiova/articol/Vocile-Olteniei-27-12-12_68429

Sa reflectam asupra celor mai importante evenimente si la semnificatia lor pentru Tara!



miercuri, 5 decembrie 2012

La multi ani, Romania! La multi ani, domnule General!

La aproape 100 DE ANI, generalul CIPRIAN MARIN, invitat special. Va propun sa re/vedeti emisiunea Vocile Olteniei dedicata zilei de 1 Decembrie la Digi24 Craiova. Si ceilalti invitati au fost remarcabili:  prof. univ. Sorin Damean, istoric; col. dr. Dan Ionescu, comandantul batalionului 26 Infanterie "Neagoe Basarab" - Scorpionii Rosii; Sara Rebeca Chesini, elev olimpic CN Carol I; doctor Hisham Tageldin Mohamed-Osman, medic de familie in Bulzesti; Angel Rababoc, actor TN "Marin Sorescu" Craiova.

Multumesc!



VOCILE OLTENIEI Noi facem vocea ta auzita!

joi, 22 noiembrie 2012

Ilie Gheorghe, invitat la "Vocile Olteniei"

Se poate vorbi și altfel despre campania electorala, candidati si politica. Cu umor, cu șarm, cu detașare... Maestrul Ilie Gheorghe, invitat la emisiuinea "Vocile Olteniei" de la Digi24 Craiova:

http://www.digi24.ro/emisiuni-locale/craiova/articol/Vocile-Olteniei-14-11-2012_58030

Ilie Gheorghe, în "Oratorii pisicilor turbate"

vineri, 16 noiembrie 2012

Ne întâlnim la Vocile Olteniei, Digi24 Craiova

De luni, 12 noiembrie 2012, vă dau întâlnire la Digi24 Craiova în cadrul emisiunii Vocile Olteniei. Un proiect generos al unei echipe de turnaliști tineri și ambițioși alături de care lucrez acum. Vă propun să urmăriți prima ediție a emisiunii Vocile Olteniei, invitați fiind Emil Boroghină și Corneliu Andrei Stroe, două personalități care au dus faima Craiovei în lume!
http://www.digi24.ro/craiova/video#58028


miercuri, 7 noiembrie 2012

Barack Obama, victorie pentru al doilea mandat de preşedinte. Victorie pentru fiecare american

Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale şi îşi păstrează fotoliul de preşedinte al SUA pentru alţi patru ani. O campanie la finalul căreia a câştigat fiecare american: decenţă, confruntare bărbătească, proiecte realiste pentru viitor. Învingător şi învins, un singur mesaj pentru cetăţeni: mergem mai departe uniţi!


Şi un discurs memorabil!

joi, 25 octombrie 2012

La mulți ani, Majestate!

Majestatea Sa Regele Mihai I al României a împlinit astăzi 91 de ani de viață.


La mulți ani, majestate!
TRĂIASCĂ REGELE!

miercuri, 26 septembrie 2012

Fiara trebuie ucisă! În numele poporului


Ursul carpatin a devenit inamicul public numărul unu! Vânători înzestrați cu arsenal sofisticat sunt trimiși să apere poporul de acest fioros îmblănit. Ce mai contează că braconierii și cei care au distrus habitatul urșilor nu sunt trași la răspundere? Fiara trebuie ucisă, în numele poporului, pentru binele nostru al tuturor. Nimeni nu este mai presus de lege.

La fel de mediatizat ca și inamicul brun al poporului, Dan Diaconescu execută piruete financiaro-mediatice în numele poporului, apoi își verifică procentele din sondaje electorale și conturile. Doar-doar or mai crește cifrele ca prin minune. Combinatul Oltchim este personaj în telenovela privatizării și poporul este chemat să voteze prin sms, la televizor, dacă e bine că Dan Diaconescu face bine… Miile de muncitori și familiile lor nu contează, batjocoriți printr-un joc de imagine în care sunt pierderi colaterale. Poartă Victor Ponta o responsabilitate, împreună cu ministrul Economiei, Daniel Chițoiu, pentru tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile? Dar Diaconescu are banii? Păstorul OTV s-ar putea chiar să-i producă o surpriză tare neplăcută premierului Ponta, scandalul privatizării Oltchim fiind o bombă care nu se știe în brațele cui va exploda. Vinovați? Doar ursul, nu-i așa?

Ziua Mondială a Inimii la Craiova


În perioada 28-29 septembrie, Societatea Studenților Mediciniști Craiova, va organiza mai multe activități dedicate Zilei Mondiale a Inimii, pentru a promova mișcarea și sportul, dar și adoptarea unui stil de viață sănătos. Activitățile se vor desfășura pe Esplanada Teatrului Național “Marin Sorescu”, în Parcul “Nicolae Romanescu” și în trei piețe importante ale orașului: Piața Mare, Piața din Craiovița Nouă și Piața din Valea Roșie.
Vineri, 28 septembrie,ora 10:00 vor avea loc în paralel în Piața Mare, Piața din Craiovița Nouă și Piața din Valea Roșie trei simulări “Ce facem în caz de infarct miocardic?”, iar la ora 17:00, pe Esplanada Teatrului Național, va avea loc un protest mut prin care dorim să tragem un semnal de alarmă asupra incidenței tot mai crescute a infarctului miocardic în rândul populației, ambele activități fiind realizate în colaborare cu Compania Teatrulescu și Crucea Roșie Română Filiala Dolj. Între orele 19:00-21:00, Adela Nedelcu va susține un concert “la rece” (fără sonorizare) tot pe Esplanada Teatrului Național “Marin Sorescu”.
Sâmbătă, 29 septembrie, pe Esplanada Teatrului National “Marin Sorescu”, începand cu ora 9:00 vor fi montate corturi ale SSM Craiova unde vom testa gratuit tensiunea arteriala si vom calcula indicele de masa corporala, oferind populatiei consiliere pentru adoptarea unui stil de viata sanatos, iar primii 200 de oameni care se vor prezenta la cort vor beneficia si de testarea gratuita a glicemiei. Incepand cu ora 13:00 Crucea Rosie Romana Filiala Dolj va face demonstratii de prim ajutor, iar la ora 14:30 invitam craiovenii sa ni se alature pentru a urmari demonstratiile jucatorilor de tenis de la Clubul Stanica, dar si pentru a participa la activitati sportive. La ora 15:00, avand ca punct de plecare Teatrul National Marin Sorescu va incepe Marsul Biciclistilor, cei de la Clubul Daupedala.ro parcurgand urmatorul traseu: Liceul Carol I – Ciuperca – Parcul Nicolae Romanescu – Strada Caracal – Arabesque – Pod Electro – Calea Bucuresti – Valea Vlaicii – Teatrul Național Marin Sorescu.
În paralel, în Parcul Nicolae Romanescu, incapand cu ora 12:00, se va desfasura si Treasure Hunt-ul (vanatoarea de comori) in care echipe formate din maxim 3 persoane vor parcurge mai multe statii cu provocarii. Premiile vor fi oferite primelor 3 clasate :
- Locul I: Curs de initiere in alpinism si catarare, oferit de Scoala Alpina
- Locul II: Curs de prim-ajutor premedical, oferit de Crucea Rosie Romana Filiala Dolj
- Locul III: Doua antrenamente de tenis de camp, oferite de Clubul de Tenis ” Stanica”.
Evenimentul se realizeaza cu sprijinul Primariei Municipiului Craiova, Directiei de Sanatate Publica, Societatea de Medicina de Familie Dolj, Crucea Rosie Romana Filiala Dolj, Scoala Alpina, Clubul de tenis  ”Stanica”, Daupedala.ro, Compania Teatrulescu. (Societatea Studenților Mediciniști Craiova)

marți, 18 septembrie 2012

15 parlamentari de Dolj... PSD vrea 9, PNL 6!

După cum arată sondajele, împărţirea colegiilor din Dolj pare a fi exclusiv treaba USL. 9 colegii pentru PSD, 6 pentru PNL. Asta dacă privim doar prin prisma sondajelor. În realitate, este bine să ţinem cont deciudăţeniile legii care, chiar în condiţiile câştigării cu peste 50 la sută a tuturor colegiilor de către o formaţiune, acordă mandate suplimentare partidelor sau alianţelor care trec de5 la sută. Aşa că Doljul va avea şi parlamentari PDL şi PP-DD. Oare chiar ne permitem să se mărească numărul de parlamentari pe cap de contribuabil?

Vezi pe Ora de Dolj

vineri, 7 septembrie 2012

Jenant, doamnă!


Doamna Ecaterina Andronescu are o idee fixă și basta! Nu s-a inventat chirurgie într-atât de performantă încât să-i extragă din minte doamnei ministru teza potrivit căreia BAC-ul este pentru tot poporul, indiferent dacă performezi sau nu. Doamna Andronescu ține morțiș să fie populară și recurge, ca mulți dintre colegii domniei sale, la populisme pe cât de ieftine, pe atât de periculoase la adresa calității educației din sistemul de învățământ. Dacă mai multe generații nu reușesc să sară ștacheta înseamnă că proba de bacalaureat trebuie coborâtă la un nivel cât mai jos sau chiar desființată. Recent, s-au pus bazele unui așa-zis bacalaureat profesional, un fel de hârtie care nu ajută la nimic, eventual decât la oferirea unui răspuns formal, spre a evita o situație jenantă între interlocutori, de genul “da, am luat BAC-ul”. Și cam atât.

,,Garantat Vaghelie,, - o fi vorba de o garanție morală sau științifică?

Unde este culpa ministrului Andronescu. Haideți să ne amintim un episod din 2011 când, împreună cu parlamentarii Titus Corlățean și Cristian Dumitrescu, stimabila doamna propunea nici mai mult nici mai puțin decât adoptarea unei legi care să permit înscrierea elevilor care nu promovaseră examenul de bacalaureat direct la facultate. Scandalul iscat în mediul universitar și reacția opiniei publice a făcut ca Ecaterina Andronescu și cei doi susținători ai săi să abandoneze respectivul proiect de lege. Tentația de a recurge la populisme a unei persoane provenite de la vârful sistemului universitar românesc este scandalos. Dorința de a parveni în politică pare a depăși orice obstacol în cazul său. Dacă tot privim în urmă nu ne face plăcere să privim acel slogan “garantat Vaghelie” pus lângă fotografia Ecaterinei Andronescu. După cum nu este ușor de înțeles de ce a acceptat funcția de ministru al Educației după ce alți doi nominalizați fuseseră obligați să se retragă din cauza unor scandaluri de plagiat și imposture universitară. Statutul de plasture care acoperă o bubă purulentă nu ar fi fost pe placul multor intelectuali, însă a fost primit cu mare ușurință de către doamna Andronescu, care nu a avut nicio rezervă.

Fără malițiozitate, observ că ministrul Educației petrece foarte multe ore în studiourile televiziunilor pentru a dezbate teme politice. Orice se discută, Ecaterina Andronescu este lipită pe locul rezervat puterii, respectând, probabil, o sarcină de partid pentru a juca rolul de “comunicator”. Nu comentez dacă o face bine sau rău. Chiar cred că este mai bună decât mulți dintre pesediștii care ies la rampă fără a avea talent oratoric. Însă o simplă monitorizare ar arăta că statutul de senator și comunicator omoară practic programul unui ministru care, conform obligațiilor asumate prin jurământ, ar trebui să fie dedicat domeniului pe care-l reprezintă. Nu jocurilor de imagine în favoarea propriului partid sau pentru menținerea poziției de politruc, fie el și cu ștaif.

Ora de Dolj

marți, 28 august 2012

Republica, un iarmaroc în care se tocmesc funcţii


Un intelectual implicat în viaţa politică se plângea, înainte de a participa la o dezbatere televizată pe teme politice, că nimeni nu mai ascultă argumente şi că „totul s-a redus la încăierarea galeriilor, ca la fotbal în care se dă foc la tribună şi se aruncă cu scaunele în cap”. Mi se pare corectă observaţia. Este o radiografie a ceea ce se întâmplă în societatea românească, aproape toţi cei care îşi exprimă opiniile fiind loviţi parcă de sindromul „eu am dreptate, tu dacă mă contrazici eşti o nulitate”. Uşor de explicat de ce s-a ajuns aici dacă ne uităm la sistemul promovat de liderii politici din ultimele decenii. Democraţia originală pe care am fost obligaţi s-o suportăm s-a redus la impunerea voinţei absolute a celor care obţineau, indiferent de mijloace, mai multe voturi. Adică „eu am câştigat alegerile, eu sunt şef, am statul la dispoziţie, ceilalţi trec în opoziţie”. Recunoaşteţi cumva descrierea lui Băsescu în această, să-i spunem, definiţie? Dar pe Ion Iliescu? Şi nu cumva se regăsesc aici şi satrapii locali, cei care deţin puterea discreţionară pe baza unor voturi strânse de cele mai multe ori de la ignoranţi pe care-i interesează doar cine este şeful statului? Lipsa de măsură, absenţa oricui arbitru şi forma fără fond au condus la starea de lucruri descrisă de intelectualul exasperat de felul în care se „polemizează” la noi.


Reprezentativitatea într-un sistem republican este discutabilă, fiind rezultatul, de cele mai multe ori, a exprimării votului popular sau al celor mandataţi să reprezinte un număr de cetăţeni. Câteodată, cum s-a petrecut şi la referendumul pentru demiterea lui Băsescu, reprezentativitatea este asigurată printr-o victorie obţinută la masa verde, deci nu prin voturile exprimate, ci prin cele rămase neutilizate. Arbitrul lipseşte din societate. Sau, mai bine zis, arbitrul este direct implicat în păruiala generală în care nu încap argumentele. Episodul suspendării lui Băsescu şi încercarea de demitere prin referendum nu a făcut decât să arate absenţa reprezentativităţii şi a legitimităţii oricărui „arbitru” ales. Dispare reprezentativitatea odată cu victoria în alegeri? Se pare că da. Încrederea în cei votaţi la un moment dat se volatilizează de cele mai multe ori, generând frustrări din partea celor care au încredinţat mandatul de a fi reprezentaţi. Mai mult decât atât, se constată că victoria a fost obţinută prin minciună, manipulare sau chiar furt. Nu poţi face nimic, riscând ca aşteptarea finalului de mandate şi organizarea de alegeri să ducă la acelaşi rezultat consemnat tot în urma unui rapt electoral. Evident, sistemul republican generează frecvent astfel de situaţii. Argumentul privind alegerea de către popor a preşedintelui insignifiantă în raport cu dezamăgirea socială produsă.
Sistemul monarhiei constituţionale înlătură nu doar zbaterea inutilă a corpului electoral, ci generează dezbateri reale la nivelul societăţii. Republicanii, care tocmai se comportă acum ca două galerii de fotbal, trebuiesc priviţi în comparaţie cu cetăţenii din ţările care au monarhie constituţională. Acolo arbitrul nu trage la poartă şi nu ţine partea niciunei tabere. Din simplul motiv că este suveran şi nu şef. Dar pentru această discuţie ne-ar trebui un spaţiu mult mai mare, nu-i aşa?

marți, 21 august 2012

Daaa... uite cine are conştiinţă civică şi vine în chiloţi la vot!

Debordând de viaţă şi având un înalt orizont democratic, un cârd de mioare au năvălit în chiloţi la secţiile devotare. Au înţeles că au ocazia să dea un exemplu de civism critic sub privirile profesorale ale lui Radu Mazăre. La referendum nu au venit morţii, cei pe care guvernul lui Ponta i-a lăsat pe dinafară...


luni, 20 august 2012

“Credeţi că România se îndreaptă spre o direcţie bună?”


M-a amuzat de fiecare dată întrebarea uşor ironică din sondaje „Credeţi că România se îndreaptă spre o direcţie bună?” Adică? Nu cumva suntem luaţi peste picior? Evident, nu cred că ghicirea viitorului îi preocupă pe sociologi sau pe cei care plătesc pentru realizarea sondajelor, ci o anumită stare de spirit a populaţiei. Trebuie să privim cu scepticism toate procentele furnizate cu privire la ceea ce cred cetăţenii despre mersul lucrurilor. În definitiv, nu văd de ce ar fi aşa de important să răspundem cu sinceritate la această întrebare. Pe nimeni nu interesează cu adevărat părerea cetăţenilor despre încotro se îndreaptă România. Aleşii vor să vadă dacă nemulţumirile alegătorilor pot fi direcţionate către votul negativ şi cum se obţine un profit maxim dintr-o credinţă minimă în viitor. Cu cât este mai scăzut nivelul de încredere şi cu cât mai gol este stomacul cetăţeanului cu atât este mai bine pentru politician. Restul nu contează.
Criza politică actuală nu este deloc întâmplătoare. Dacă nu ne-ar fi confiscat agenda personală pentru a o umple cu gunoaiele, reziduurile despre referendum şi suspendare. În plină vară caniculară a izbucnit războiul rozelor, o confruntare pe viaţă şi pe moarte între vlăstarele fostului PCR, ramura Iliescu şi ramura Băsescu. Securiştii bătrâni nu vor să mai tolereze orientările tinerilor mateloţi către Licuriciul cel Mare. Aşa că tot poporul a trebuit să se plaseze într-o tabără. Unii cu Suspendatul, alţii cu Interimarul. Au curs fluvii de insulte, de ameninţări, de dosare penale, de câte şi mai câte… Nici până în prezent nu au convenit care e mai tare. Confruntarea aceasta ne-a costat enorm. Imaginea ţării este praf, instituţiile decredibilizate, cetăţenii învrăjbiţi, economia la pământ. Nu a mai fost timp pentru administraţie din cauză că toţi funcţionarii au fost mobilizaţi la referendum, apoi la minirecensământ… Lefegii de la stat au stat mai mult cu ochii pe uşa directorului să vadă dacă va fi schimbat numele de pe tăbliţă şi ce politruc va fi uns în locul politrucului vechi. Şi mai vin unii să întrebe dacă noi credem că ţara se îndreaptă spre direcţia cea bună…
Există o seamă de „marinari” cărora nu le plac apele liniştite. Unuia ca Băsescu i se pare o pierdere de timp să te plimbi la şosea, să citeşti o carte sau să mergi la o piesă de teatru. Gusturi mai aspre se cultivă în crâşme cu tovarăşi politici şi cu discuţii aprige despre „cum să-l facem pe ăla şi cum să-l trântim pe celălalt”. Este un fel de sport naţional trânta politică şi n-ai ce face. Unora nu le place liniştea de bibliotecă şi consideră neproductiv să munceşti fără reprize de arţag crunt. Decât o pace socială instabilă, mai bine un conflict permanent, nu-i aşa? Hai, acum, să răspundeţi dacă ne putem îndrepta spre direcţia cea bună.

luni, 13 august 2012

Cine este B. Chireac? Uite cum vorbeşte cu prietenul său D. Cocoş

Bogdan Chireac, jurnalist de care CTP şi ziariştii de la Gândul  nu au mai vrut să audă: „Am făcut armata cu Dorin Cocoş în 1980, la Slatina, mă cunosc cu el de 30 de ani”. Acest citat este preluat din Adevărul, unde puteţi citi întreaga transcriere a înregistrării. Mai jos, un pasaj relevant.

Dorin Cocoş şi Bogdan Chireac - foto Click.ro
Dorin Cocoş: F...-n gură să te fut, fii atent dacă e, fac o de asta, un autodenunţ, şi spun ţi-am dat de 10 ani, îţi dau de aia de parcări şi n-ai plătit. Asta e la foloase necuvenite.
Bogdan Chireac: Auzi, f...-n gură să te f..., auzi, de ce nu mi-ai dat de aia de parcare, nesimţitule?
Dorin Cocoş: Păi nu-ţi mai dau, dacă eşti acum suspect de DGA (n.r. Direcţia Generală Anticorupţie), procuratura, nu mai vreu să mă compromit cu tine, nu-ţi mai dau de aia de parcare.
Bogdan Chireac: Ce nenorocit eşti, mă!
Dorin Cocoş: Păi ce să fac, să mă compromit cu tine, nu vezi ce faţă de infractor ai, dacă ai ajuns să te cheme procuratura, înseamnă că nu mai mă întovărăşesc cu tine, gata.
Bogdan Chireac: Auzi, bă, când se uită cineva la tine şi să nu-mi spună mie Cocoş, zice uită-te la tine ce faţă de infractor! Bă, să-mi spună Cocoş mie, uită-te ce faţă de infractor ai! Bă, nu se poate!
Dorin Cocoş: Păi ce să fac, nu vezi că te-a chemat procuratura, nenorocitule! Nu, nu-ţi mai dau de aia de parcare mânca-ţi-aş gura ta! Compromiţi instutuţia.
Bogdan Chireac: Băi, mie mi-au dat drumul, pe tine când te-a chemat, te-au şi luat, mânca-mi-ai p...
Dorin Cocoş: Bă, eşti nebun? Păi de ce să mă ia, poate să mă ia, dacă am vreun dosar de pe vremea lui Ceauşescu când dădeam vize şi casete porno, poate de atunci. Să mă ia, că de atunci încoace nu prea mai are de ce.
Bogdan Chirieac: E o nebunie!
Dorin Cocoş: Sau când treceam cu blugii la vamă, poate de atunci din '90, dar era vama liberă.
Bogdan Chirieac: Bă, dar stupefiat am fost, mânca-ţi-aş!

Vinovaţii fără vină


Aşa cum am avut „revoluţie” fără terorişti şi corupţie fără corupţi avem şi criză politică fără băieţi răi şi doar cu îngeraşi care se dau loviţi când îi privesc procurorii în ochi. Cine se face vinovat de ratarea obiectivelor strategice şi de agravarea problemelor în care se zbat românii? Se pare că nimeni nu-şi asumă nicio eroare, nimeni nu vrea să aibă vreo pată pe biografie şi cam toţi politicienii arată cu degetul către adversar. După două guvernări care de multe ori au adus ţara pe marginea prăpastiei prin incompetenţă şi iresponsabilitate, ne-am dat repede seama că echipa încropită de Ponta nu face decât să prelungească agonia şi să afunde şi mai mult România în mocirlă. Dar de ce să le spunem acestor neîmpliniţi că fac erori când ei comit fărădelegi cu feţele îngheţate precum asasinii cu simbrie?

Criza politică declanşată o dată cu schimbările la foc automat ale USL pentru preluarea controlului asupra Camerei Deputaţilor, Senatului, Monitorului Oficial, Avocatului Poporului şi suspendarea preşedintelui a fost prelungită prin contestarea referendumului pentru demiterea lui Băsescu. Guvernul USL a organizat referendumul, a comunicat cifra alegătorilor, a fixat prin lege pragul de validare, iar când absenteismul a dat calculele peste cap au curs contestaţiile tot dinspre cei care au avut acces nelimitat la pârghiile puterii. Aşa ceva este greu de înţeles şi de acceptat în ciuda scopului de a scote din scenă un personaj odios ca Băsescu. Din simplul motiv că toate costurile sunt aruncate pe umerii celor mulţi şi ei chiar nu au nicio vină pentru ceea ce se petrece acum.

Cineva spunea că mai important decât să stabilim vinovăţii şi să cerem tăieri de capete este să stabilim unde ne aflăm. Bun, o luăm pe calea creştinească şi iertăm cu nemiluita, la foc automat, aşa cum am făcut vreo 20 de ani. Aderarea Schengen a fost amânată în ciuda “sentimentului lăuntric” al lui Andrei Marga, ministru de Externe înlăturat într-un mod ruşinos pentru a-i face loc lui Corlăţean. Moneda naţională s-a depreciat vertiginos şi BNR a cheltuit aproape două miliarde de euro pentru a menţine leul în viaţă. Scăderi masive la Bursa de Valori Bucureşti. Credibilitatea României pe plan internaţional a fost făcută ţăndări. Lista poate fi completată şi alte „erori” vor veni pe bandă rulantă. Câţiva miniştri au fost înlocuiţi, iar alţii şi-au dat demisia. Nu opoziţia este de vină şi nici Băsescu. A arunca vina la nesfârşit pe celălalt este o perseverare în neputinţă şi arată limpede că nici actuala formula guvernamentală nu are instinctul binelui. Speranţele au fost repede risipite tocmai când mulţi credeau că schimbarea va aduce nu doar feţe noi, ci şi un mod responsabil de a arăta mai multă preocupare pentru cei mulţi. Nu ne-au trebuit decât două-trei luni ca să ne dăm seama că vinovaţii nu au vină iar de suportat vor suporta tot cei fără vină, cetăţenii traşi pe sfoară când de unii, când de alţii, într-un joc stupid şi periculos de-a democraţia originală.

miercuri, 8 august 2012

Bâlciul ia amploare. Cine stinge lumina?


O vară fierbinte, la propriu şi la figurat. Haitele politice se sfâşie între ele fără a le mai păsa cine mai rămâne în picioare la final. Mandatul de preşedinte suspendat al lui Traian Băsescu a intrat în faza prelungirilor în urma indeciziei Curţii Constituţionale. Cică trebuie să fim renumăraţi, să vedem care morţi au votat multiplu la referendumul pentru demiterea lui Băsescu şi care decedaţi au fost menţinuţi pe listă. Cel care trebuia să ne numere a murit din punct de vedere politic, adică a demisionat şi nu ne va număra nimeni. Nici pe cei care am murit când nu ne-am dus să votăm la referendum, nici pe morţii care au făcut turism electoral şi au ridicat procentele de prezenţă la peste sută la sută. În România, canicula şi febra electorală sunt la putere. Bunul-simţ şi raţiunea sunt simple bagaje abandonate într-o gară în care nu a mai oprit demult niciun tren. Nebunii sunt la butoane şi se joacă, prin rotaţie, cu destinele noastre.
Dacă într-un comentariu anterior puneam întrebarea deloc retorică cu privire la mobilul declanşării demiterii preşedintelui Băsescu, în acest moment, după toate cele care s-au petrecut în Parlament, Curtea Constituţională, Avocatul Poporului şi alte instituţii, cred că am găsit motivul: canicula! Pur şi simplu i-a lovit căldura şi a provocat un iureş demolator al USL. Avântul cuplului de mare profunzime Ponta-Antonescu s-a lovit de valurile de apărare ridicate din vreme de Băsescu. Era previzibil că nu a stat preşedintele cu mâinile în sân să aştepte momentul în care se gândesc adversarii să-l demită. A urmat un război pe viaţă şi pe moarte, ajuns în clipa de faţă la stadiul de bâlci. Spectacolul a depăşit graniţele naţionale şi am reajuns saltimbancii Europei. Distracţia ne costă enorm deja. Şi ne va costa şi în viitor. Cine nu vede legătura dintre prăbuşirea cursului leu/euro şi tembelismele politicienilor poate fi trecut în lumea glumeţilor cu certificat.
Schimbările forţate în componenţa Guvernului Ponta nu sunt efectul replicilor lui Băsescu. Aparţin tembelismului unor lideri USL, care pot compromite un proiect politic de anvergură din simplul motiv că statura lor de oameni politici este mult prea mică în raport cu rolul pe care trebuie să-l joace. Spre ce ne îndreptăm este greu de anticipat. Ţara nu pare a fi guvernată şi nici preşedintele Băsescu nu este dispus să părăsească scena politică. Totuşi, domnilor, cineva va trebui desemnat să stingă lumina!

miercuri, 1 august 2012

Mândru de românii mei!


Este greu de înțeles de unde își trag forța acești români minunați care ne reprezintă, parcă în ciuda a ceea ce se petrece în țară, în competițiile internaționale. Medaliile obținute la Jocurile Olimpice de la Londra sunt un cadou nemeritat pentru noi, cei care cheltuim aiurea fonduri pentru te miri ce investiții (parcuri în păduri și bazine de înot în comune fără rețea de apă potabilă…) și ignorăm sportul. De prea mulți ani, sportivii sunt adevărații ambasadori ai țării în vreme ce diplomații toacă inutil bani din buget și fac munca SIE.


Suntem priviți drept o curiozitate în Uniunea Europeană când sportivii obțin performanțe născute din umilințe, lipsa dotărilor și dispreț din partea autorităților. Recompensele materiale în cazul performanțelor deosebite sunt juste însă rămân neacoperite sacrificiile pe care, contribuind la succesul general, le fac alte zeci sau poate mii de sportivi și antrenori. Lor li se cuvine respectul nostru, arătat prin susținerea materială a activității lor și prin recunoașterea meritelor în societate. Sunt mândru de românii mei care mă reprezintă la Londra!

marți, 31 iulie 2012

O întrebare la care nici Șova nu poate răspunde


A fost și referendumul. Bilanțul: bani irosiți, cetățeni învrăjbiți, imaginea țării făcută țăndări. Un elan demolator greu de întâlnit la alte popoare. De construit, s-a ridicat doar un zid între oameni care nu aveau nimic de împărțit, ba chiar s-au destrămat prietenii. O vară a vrajbei naționale și o furtună de ură apărută ca din senin. Însă toate tensiunile acumulate, fie că erau politice, sociale sau economice, nu prevesteau suspendarea președintelui Băsescu. Prezența la referendumul care a urmat a fost slabă și, în ciuda confirmării impopularității actualului președinte, va urma o invalidare. Să nu dramatizăm: a fost un nou episode al luptei pentru putere între haitele politice. Întrebarea firească este de ce atacul a fost declanșat cu o așa de mare grabă, pe toate fronturile, fără a se lua în calcul și “zidul de apărare” al lui Băsescu reprezentat de Curtea Constituțională (CC)?

Chiar dacă legea de organizare a referendumului fusese modificată în grabă era previzibil că se va “întâmpla” ceva la CC. A apărut acea condiționare a procentului de 50 la sută și totul a mers în favoarea lui Băsescu. Totuși, în ciuda semnalelelor, USL a mers înainte și a dat cu capul în gard. Stranie ideea de a provoca un referendum vara. Oricine își dă seama că alegerile sau orice consultare electorală în anumite momente din an nu sunt receptate corespunzător din cauza calendarului. Nu electoratul este de vină în astfel de situații. Nu este vorba de caniculă sau altceva, ci pur și simplu de imposibilitatea prezenței la vot. Cum ar fi organizarea de alegeri de Crăciun sau de Paște? Totuși, strategii USL au gândit că a venit momentul suspendării și s-au pus pe treaba. Cum a ieșit, se știe. În vreme ce puterea încerca să adune prin orice mijloace voturile necesare demiterii președintelui, utilizând la greu urne mobile și turiști electorali, ceilalți strigau că se fură chiar și când se priveau în oglindă. Exagerări din ambele părți pentru a înclina balanța. Fără succes, învinși fiind toți, indiferent de opțiune, indiferent dacă ne-am prezentat la vot sau nu.

De ce acum a fost lansat acum atacul decisiv al USL la adresa lui Băsescu? Doar fuseseră înlocuiți președinții de la Senat și Camera Deputaților iar toate sondajele arătau că USL se îndreaptă către victorie la alegerile parlamentare din toamnă. Victoria de la alegerile locale ar fi trebuit să aducă liniște în tabăra puterii și să pregătească pe îndelete scrutinul parlamentar. În schimb, s-a preferat asumarea inutilă a unui risc reprezentat de forțarea capacității unei echipe electorale deja epuizată la alegerile locale. O întrebare la care nici Dan Șova, penibilul senator care număra voturi imaginare și anunța victoria ireală, nu poate să răspundă. Sau, cine știe, poate va da un răspuns așa cum a făcut-o când a negat suferința evreilor din România în anii tulburi ai Celui de-al Doilea Război Mondial. O va face tot hilar, rupt de realitate, rinocerizat și dornic să parvină la putere, ca foarte mulți din jurul său, călcându-i în picioare pe cei care nu sunt de acord cu el.

duminică, 29 iulie 2012

AM VOTAT! Uite care a fost alegerea mea

Scurt şi cuprinzător, cu cea mai mare sinceritate... Imaginea am găsit-o pe reţelele de socializare, aşa că presupun că sunt numeroşi cei care "au votat" în acest fel. De altfel, imediat după suspendarea preşedintelui şi declanşarea referendumului, mi-am exprimat opinia şi le-am spus ceea ce cred despre ei. M-am săturat să fiu plasat ba într-o tabără, ba în cealaltă. Spre deosebire de cei care tac şi pretind că se exprimă prin vot, eu încerc să le transmit mesajul că aşa nu se mai poate şi există alternative când ai puterea să cauţi.

marți, 24 iulie 2012

Care pe care şi înjurătura neaoşă, sport olimpic


Cine a aruncat primul cu piatra? Aşa-zisa campanie pentru referendumul din 29 iulie a semănat mai degrabă cu o bătaie generală cu rahat decât cu o dezbatere legată de încălcarea Constituţiei României de către Traian Băsescu. Limbajul utilizat de ambele tabere a depăşit orice limită. Doar nu s-au înjurat de mame protagoniştii marelui duel naţional cu reverberaţii internaţionale. De la scorpion turbat la paiaţă şi de la plagiator infantil până la hoţ nu au fost decât paşi făcuţi cu mare repeziciune. Dacă mai aveam vreo iluzie că există şi căi de comunicare între aceşti bărbaţi care ar trebui să ne reprezinte acum, la mai puţin de o săptămână până la verdictul urnelor, este limpede că adversarii şi-au pus în gând să-şi îngroape adversarul. Am văzut ură şi dorinţă de a-şi omorî (politic vorbind…) duşmanul. Nicio urmă de disponibilitate de a dialoga, niciun reflex de democraţie în cele două tabere. Acest lucru pur şi simplu m-a înspăimântat.
Înţeleg că Traian Băsescu vrea să-şi joace rolul până la ultimul cartuş. Dar de ce lideri tineri precum Ponta şi Antonescu şi-au pus în joc tot capitalul de imagine şi cariera politică în acest meci? De unde a izvorât atâta ură şi dorinţă de a regla conturile înainte de termen? Şi, mai ales, de ce se slobozesc astfel de cuvinte de la înălţimea unor funcţii care presupun rigoare în exprimare, comportament decent şi putere de a oferi exemplu pentru cei mulţi?

Nu sunt pudibond şi nici nu confund arena în care prestează politicienii cu Academia Română sau un alt for de intelectuali rafinaţi. Mă tem însă că exemplele oferite de ambele tabere nu fac decât să erodeze şi mai mult spaţiul public. Limbajul de golan şi de ins care îşi loveşte în continuare adversarul doborât la pământ pare a fi la modă după această campanie. Indiferent de rezultat, în urmă va rămâne un câmp de bătălie presărat cu cadavre pentru care adversarul nu va avea niciun respect. La ce bun să spui că scapi de Băsescu dacă nu te ridici deasupra lui prin comportament sau prin prestaţie? Antonescu, în rol de preşedinte interimar, a urcat pe scena mitingurilor pentru suspendare într-un dispreţ total faţă de necesara imparţialitate faţă de toate taberele politice. Nici Ponta nu a demonstrat că este preocupat mai degrabă de problemele economice şi de traiul românilor, acordând prioritate tirului pe care echipa sa de campanie l-a executat din clipa suspendării preşedintelui. Să aşteptăm decât schimbarea personajelor şi nimic în comportament, aşadar. Din păcate, replicile grobiene ale preşedintelui suspendat nu au făcut decât să îndepărteze speranţa că, în cazul în care se va salva, vom asista la o metamorfoză a preşedintelui. Aceleaşi replici tăioase, rânjite, ţintite pentru a-şi demola adversarul.

Aşa cum am spus, acesta nu este războiul cetăţenilor, ci avem de-a face doar cu o luptă surdă pentru putere între politicieni şi, evident, reglări de conturi – tot pe seama noastră.

miercuri, 18 iulie 2012

Referendum. Pentru ce ?


România este împărţită între “ai lor” şi “ai noştri”. Nu de ieri sau de la declanşarea suspendării actualului preşedinte şi nici de la începutul “domniei” lui Băsescu. Păcatul originar a fost săvârşit încă din primele zile ale anului 1990. Ion Iliescu ne-a împărţit între oameni de bine şi foşti moşieri. Emil Constantinescu vorbea de democraţi şi de comunişti. Experienţa politică din ultimele două decenii ne arată că “şeful”Nu s-au ferit să recunoască limpede că sunt mai multe tabere şi vor să te bage cu forţa la ei în echipă… De altfel, chiar au spus-o răspicat, printr-un slogan de campanie electorală: “Noi cu voi, ei cu ei !” Ideea că suntem oastaşi pe diverse fronturi, în diverse tabere antagonice, gata oricând să-şi pună la pământ “duşmanii” i-a urmărit pe aproape toţi politicienii de forţă de după 1989. Drama românilor este că, pentru succes, politicienii au mizat pe ură, pe confuzie, pe distrugerea adversarului. Au produs ură şi au provocat scârbă.


Cer prea mult dacă vreau să fiu reprezentat de cineva care nu este umilit la reuniuni internaţionale, izolat de liderii altor state, pus să de explicaţii pentru decizii care umbresc prestigiul naţiunii române pe plan internaţional? Să vorbească în numele meu cineva care nu este apăsat de acuzaţiile de plagiat, de dispariţia flotei naţionale, de provocarea mineriadelor sau de mimarea luptei cu securiştii? Dacă tot au fost atât de multe referiri la imaginea ţării şi cine se face vinovat de coborârea noastră în ochii străinilor mi se pare nedrept să dăm vina doar pe rromi şi să-i absolvim de vină pe liderii politici. Statutul de oaie neagră a Europei şi de indivizi nefrecventabili ne-a lăsat în afara Spaţiului Schengen. Scandalul declanşat odată cu suspendarea lui Băsescu nu a făcut să certifice declaraţiile neprietenilor României şi să-i dezarmeze pe cei care ne susţineau în ciuda evidenţelor.

Rolul de a reprezenta şi de a fi arbitru imparţial nu poate fi îndeplinit de cineva extras din acele tabere. Este clar acest lucru şi cei care contestă acest adevăr îi rog să răspundă la următoarea întrebare: Credeţi că un fost jucător la Steaua sau la Dinamo ar fi imparţial la un meci Steaua-Dinamo? Evident că neutralitatea celui care arbitrează este anulată de trecutul său şi de legăturile existente, de neşters în ciuda oricăror angajamente. Repet, teoria ar fi bună dar să ne uităm la ultimii 20 de ani. Soluţia este simplă însă nu la îndemâna politicienilor, cei care nu ar lăsa pentru nimic în lume puterea din mână, dar stă în puterea celor mulţi: este necesară asumarea unei schimbări radicale prin revenirea la Monarhia Constituţională. Toate zbaterile legate de refendum sunt în van dacă acesta este unul de demitere şi nu pentru restauraţie.

joi, 12 iulie 2012

Aţi reuşit: suntem o colonie de leproşi!


Îmi displac filfizonii patriotarzi care îşi trag iţarii şi, cu ţâfnă, dau replica oricui ne arată cu degetul când greşim, spunând că Înalta Poartă occidentală să-şi vadă de treburile sale că noi suntem stâlpul Europei. Unul a spus la o televiziune locală „mă piş pe Europa!” Nu ai cum să contrazici un astfel de ipochimen. Te-ai trezi cu un jet patriot din partea românului care vrea să fie stăpân la el acasă, dar nu-i displac nici banii UE, nici beneficiile statutului comunitar. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a criticat modul în care s-au făcut, de către actuala putere, schimbările de legi şi suspendarea preşedintelui. Evident, reacţiile celor cărora nu le-a convenit declaraţia au mers de la a o descrie drept o babă senilă manipulată de Băsescu, până la o matroană care a avut neruşinarea de a-şi ridica nasul din cratiţă. La atât se reduce puterea unor oratori mioritici de a înţelege relaţia cu Uniunea Europeană şi cu liderii săi. În aceste condiţii, nu este de mirare că imaginea României este aceea a unei leprozerii imense, condusă de îngâmfaţi corupţi care se rup în figuri când nu au cum să explice de ce le curge ciorba din lingură.


Severitarea arătată faţă de cei care conduc România, indiferent că este vorba de Preşedinţie sau Guvern, ne va prinde bine. Nu prezentăm încredere pentru nimeni, iar asta este consecinţa faptelor liderilor pe care i-am ales. Şi de o parte şi de alta, puterea şi opoziţia sunt culpabile şi responsabile pentru prăbuşirea ţării. Agravarea crizei economice pe fondul prăbuşirii monedei naţionale şi blocajul instituţiilor fundamentale ale statului nu vor duce decât la coborârea pe tobogan. Nu are cum să rezulte ceva bun din balamucul promovat de politicieni.

Băsescu, Ponta şi Antonescu fac un mare rău României, iar a te plasa într-una dintre tabere este o iresponsabilitate complice. Probabil că nu voi merge la vot pe 29 iulie. Îmi displace mârlanul Băsescu, dar nici nu pot să subscriu la simulacrul de legalitate la care au recurs liderii USL. Jocul pentru putere a afectat grav imaginea ţării, iar asta nu mă lasă indiferent. Consecinţele unor alegeri contrafăcute, manipulate prin oferirea de mită electorală şi presiuni legislative, modificând mereu legea doar în favoarea marilor jucători, vor fi neînchipuit de mari şi pe o perioadă extrem de lungă.

luni, 9 iulie 2012

Sunt un inadaptat. Mă înjură toţi politrucii. Îmi place asta!

Cine nu a simţit presiunea la care te supun “echipele de campanie”? O menghină propagandistică tot mai greu de suportat, care stoarce din societatea românească orice strop de bun-simţ şi luciditate. Mai agresivi decât dulăii hămesiţi, băieţi vor să te bage cu forţa în tabăra lor şi să porţi ochelari marca 1984. La ce să fiu partizan, de ce să mă înregimentez “la cei mari” când simt că nu mă reprezintă? De ce să fac parte din tabere pro sau contra şi să abandonez propiile convingeri şi soluţii pentru societate? De fapt, ce vreţi de la mine?

La atat se reduce "lupta de idei" a politicienilor care ne conduc spre... nimic.

Să fiu cu puterea sau cu opoziţia doar pentru a nu ajunge pe lista neagră a unora sau a altora?

Să legitimez furtul lui Ponta spunând că este mâna lungă a serviciilor controlate de Băse?

Să descopăr o urmă de cultură sub fruntea Elenei Băsescu, acolo unde nu există decât clubbing şi pustiu?

Să stabilesc dacă Elena Udrea şi Monica Ridzi au furat mai stilat decât Adrian Năstase şi Miron Mitrea?

Să condamn comunismul alături de odraslele comuniştilor sau să fiu “social-democrat” sub comanda bolşevicului Iliescu?

Să-mi aleg modele politice dintre Hrebenciuc, Videanu, Cozmâncă, Boureanu, Oprea, Oltean, Vanghelie, Vişan şi alţii ca ei, consideraţi performeri în politica, cei votaţi mereu “oamenii zilei”?

Să votez DA ca să nu fiu catalogat drept prost sau NU spre a nu fi considerat lipsit de inteligenţă?

Nu înţeleg ce vreţi de la mine şi de ce ţin unii morţiş să fiu parte din sistemul lor, un sistem care a făcut din România o ţară considerată aproape pretutindeni în lume de mâna a doua, cu o democraţie şubredă şi politicieni care se confundă cu prostituatele. Mă înjură politrucii, combinatorii de toate culorile şi asta chiar îmi place, îmi spune că nu sunt “de-al lor”. Precum cei mai mulţi dintre voi.

duminică, 8 iulie 2012

M-am săturat de cei care conduc România!

Domnul președinte Traian Băsescu și domnul premier Victor Ponta au uitat de țară. Imposibil de înțeles unde se regăsește interesul public, interesul național și grija pentru fiecare român în ceea ce fac respectivii domni. Este dificil să fii român și să-ți ții cumpătul când vezi cât de jos au ajuns cei care, printr-un hazard numit democrație originală, conduc România. Dacă prin vot am încredințat un mandat de reprezentare acest act înseamnă, din punctul meu de vedere, o responsabilizare maximă a celor aleși. În primul rând, respectivii au obligații și abia în plan secund… privilegii.

Aș fi vrut ca acest text să fie scris într-o notă ironică, glumind pe seama orgoliilor politicianiste și meschinăriilor afișate nonșalant de respectivii domni mai sus menționați și de susținătorii lor. Nu pot să scriu cu detașare când niște neinsprăviți, de la înălțimea statutului de înalți demnitari, își bat joc de noi toți.

Domnilor, România nu se împarte în două tabere. Nu suntem “cei care vă susțin și cei care nu”. Chiar dacă așa vi se pare așa după ce organizați, în manieră originală, alegeri pe care le câștigați prin rotație tot voi, această țară este locuită de oameni cărora nu le pasă cine zboară spre Bruxelles dar sunt preocupați să-și păstreze un statut demn pretutindeni. Se vede limpede că vouă chiar nu vă pasă și nici nu aveți capacitatea de a reprezenta România. Nu sunteți făcuți pentru asta. Este războiul vostru politic în care noi suntem prizonieri. Pur și simplu, cred că poporul român a devenit o povară pentru voi !

EDITORIAL - Ora de Dolj

marți, 3 iulie 2012

O mizerie de "presă" marca JN. Scuze, domnule Maniu!

Scuze, domnule Maniu! Scuze acestor bărbați care au fost așezați lângă... Adrian Năstase!


... pentru a preîntâmpina reacțiile necontrolate ale susținătorilor lui A. Năstase recomand și citirea articolului

M-am săturat de cei care conduc România!

Vara asta vreau să dorm!


Premierul i-a propus preşedintelui să demisioneze simultan. Mai în glumă mai în serios, vor s-o facă împreună, solidar, ca o continuare a jocului stupid „care pe care”. De acord! S-o facă împreună şi să nu mai candideze la nicio funcţie! Ne-am uita în jurul nostru şi constatarea ar fi una simplă, dezarmantă pentru cei doi mai înainte menţionaţi: sunt o sumedenie de oameni oneşti care i-ar putea înlocui şi ne-ar merge mai bine. Conflictul celor doi, în care părem captivi aidoma turiştilor refugiaţi în cuşca leului care tocmai a evadat, se va purta fără ca protagonistul să ţină cont de pierderile colaterale sau consecinţele pe termen lung pentru ţară. Este un duel care-i place lui Băsescu şi la care se crede imbatabil. Pe lista sa lungă de victorii în meciurile unu-la-unu sunt Roman, Năstase, Oprescu, Geoană, Tăriceanu şi alţii cu nume mai puţin sonore. Dacă va continua să cadă în plasa lui Băsescu, mă tem că dottore Ponta va sfârşi pe panoplia cu trofee prezidenţiale.
Strategia preşedintelui este evidentă. L-a atras pe Ponta într-o confruntare aproape personală, dusă cu arme măsluite (ah, Serviciile!), pentru a-l despărţi de Antonescu şi resursele USL. Liderul PNL a simţit că Băsescu vrea sânge şi a preferat să dea toate răspunsurile doar din calitatea de co-preşedinte al USL, punctând mereu cu argumente privind eficienţa unei structuri politice unite în lupta cu resturile armatei prezidenţiale. În schimb, Ponta a răspuns provocărilor. Scandalul Năstase, dosarul plagiatului şi polemica „ghici cine merge la Bruxelles” sunt tot atâtea trepte coborâte de premier în sondajele de opinie, semnele pierderii de încredere devenind evidente. Numirile neinspirate de la Educaţie şi alte sincope ale echipei guvernamentale erau suficiente pentru a complica destul de mult startul. Primele 50 de zile nu au făcut decât să-i aducă lui Ponta imaginea de politician dispus să intre în dispute sterile cu luxul de a abandona agenda publică. Vocile care reclamă lipsa de măsuri economice şi financiare se înmulţesc, iar contraargumente nu sunt la îndemână.
Vara asta vreau să dorm! Şi să mă trezesc după ce respectivii domni îşi vor rezolva problema. Indiferent cum, de maniera în care vor tranşa disputa, cei doi ar face bine să ne scutească de meciul lor. Fie că o vor arde golăneşte pe vreun tăpşan, fie că îşi vor încrucişa forţele într-o beţie cruntă măcar s-o facă odată. Întreţinerea unui scandal permanent nu va face decât să-i servească lui Băsescu în planul său de a stârni valuri. Singurul verdict adevărat va fi dat de urne. Aşadar, cine ia în seamă orice fleac prezidenţial şi orice dosar croit pentru manipulare nu are decât să piardă timpul. Toamna va fi cu mult mai spectaculoasă!
EDITORIALSĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (nr 32/ 2012)

luni, 2 iulie 2012

M-am săturat de cei care conduc România!


Domnul președinte Traian Băsescu și domnul premier Victor Ponta au uitat de țară. Imposibil de înțeles unde se regăsește interesul public, interesul național și grija pentru fiecare român în ceea ce fac respectivii domni. Este dificil să fii român și să-ți ții cumpătul când vezi cât de jos au ajuns cei care, printr-un hazard numit democrație originală, conduc România. Dacă prin vot am încredințat un mandat de reprezentare acest act înseamnă, din punctul meu de vedere, o responsabilizare maximă a celor aleși. În primul rând, respectivii au obligații și abia în plan secund… privilegii.

Aș fi vrut ca acest text să fie scris într-o notă ironică, glumind pe seama orgoliilor politicianiste și meschinăriilor afișate nonșalant de respectivii domni mai sus menționați și de susținătorii lor. Nu pot să scriu cu detașare când niște neinsprăviți, de la înălțimea statutului de înalți demnitari, își bat joc de noi toți.

Domnilor, România nu se împarte în două tabere. Nu suntem “cei care vă susțin și cei care nu”. Chiar dacă așa vi se pare așa după ce organizați, în manieră originală, alegeri pe care le câștigați prin rotație tot voi, această țară este locuită de oameni cărora nu le pasă cine zboară spre Bruxelles dar sunt preocupați să-și păstreze un statut demn pretutindeni. Se vede limpede că vouă chiar nu vă pasă și nici nu aveți capacitatea de a reprezenta România. Nu sunteți făcuți pentru asta. Este războiul vostru politic în care noi suntem prizonieri. Pur și simplu, cred că poporul român a devenit o povară pentru voi!

marți, 26 iunie 2012

Operaţia a reuşit. Dar bolnavul nu fu pe masă...


Cazul Adrian Năstase a fost întors deja pe toate feţele, comentat mai aprins decât un derby fotbalistic, analizat mai minuţios decât bătălia de la Waterloo. Nu se va epuiza curând, ba se anticipează noi elemente surpriză în dosar. Tentativa de sinucidere a fostului premier a fost bomboana de pe colivă într-un scandal care a depăşit limitele raţiunii. Justiţia nu a făcut decât să agraveze starea bolnavului. Mediul politic s-a situat prea mult timp deasupra legii, folosind imunitatea parlamentară pentru a-i apăra pe marii corupţi. Întreaga societate românească a fost adusă în situaţie de sclavie de către capii politici din ultimii 20 de ani. Casta rechinilor a condus România ca pe propria feudă. Locurile de deputaţi şi senatori se traficau pe sume fabuloase doar pentru a se asigura protecţia faţă de lege. Corupţia a pătruns în toate straturile societăţii, fără a lăsa cea mai mică speranţă că boala nu va fi fatală. Ceva s-a petrecut după victoria surprinzătoare a lui Traian Băsescu împotriva lui Băsescu. Însă nici acum nu ştim dacă bolnavul a fost băgat în operaţie sau doar i s-a dat un calmant...

Condamnarea lui Năstase nu a surprins pe nimeni. Aproape toată lumea cunoştea reţeaua de baroni locali, mătuşi şi eunuci ordonaţi într-un sistem în care toată lumea fura şi ducea către centru, către camarila lui Năstase. Dacă pe mandatul lui Boc a fost Clujul ombilicul ţării, pe vremea guvernării lui Patru case era Bacăul... Acele figuri sinistre au lăsat în urmă o dâră de murdărie, sânge şi atât de multe probe încât justiţia nu ar fi făcut decât efortul de a îndosaria kilometri de documente. Nu a fost făcut decât acel efort de a îndosaria probele, însă nu justiţia a făcut cea mai mare parte din treaba aceasta, ci serviciile secrete. Există mult prea multe informaţii cu privire la baza de date pe care au lucrat-o „băieţii” pentru a nu crede strigătele disperate ale adversarilor lui Băsescu privind vânătoarea organizată după o regie prezidenţială. Evident, informaţiile sunt folosite după bunul-plac al Preşedintelui, fie că acestea vizează latura penală sau sunt doar materiale de murdărit biografii. Aşa se explică de ce date compromiţătoare apar ca scoase din căciulă, ultimul fiind dosarul „doctorului” Ponta, un caz evident de furt intelectual şi impostură academică. Dar de ce nu avem justiţie cu adevărat şi de ce se lasă impresia că doar anumite zone sunt atinse de braţul lung al legii? Câtă vreme nu vor cădea capete importante şi din cealaltă parte (Ridzi, Udrea, Falcă etc) nu avem decât o jumătate de tablou, în vreme ce jumătate pare uitată de pictor.

Votul dat pentru Băsescu în 2004 a fost unul emoţional şi negativ. De fapt, nu actualul preşedinte a câştigat alegerile, ci Adrian Năstase le-a pierdut. Mă tem că operaţia a fost minuţios pregătită, instrumentarul bine ales, însă pacientul a fost uitat în salon. Bolnavul rămase cu ochii pe OTV-ul lui Dan Diaconescu şi aşteaptă o nouă serie din Elodia.


vineri, 22 iunie 2012

Craiova? La feminin


Craiovenii au ales schimbarea. Una radicală, demnă de “prima pagină”: primul mare oraș, chiar capitala Olteniei, condus de o femeie. S-a ales praful de mitul oltenilor misogini, cei care văd femeia doar la cratiță, pricepută doar să toarne plozi… Uite că doamna Olguța Vasilescu a reușit să-l înlăture pe un primar care părea că știe cel mai bine ce vor craiovenii, câte spectacole și ce fel de proiecte “megalomanice”, așa cum îi place lui Antonie Solomon să se autopersifleze, trebuiesc ridicate în urbe. Ceva se întâmplă în Craiova și asta nu ar trebui să treacă neobservat. Nu doar primarul este femeie, ci și viceprimarul, deoarece algoritmul USL va oferi liberalei Cristina Calangiu posibilitatea de a arătat ce poate și, de ce nu, de a face echipă cu Olguța Vasilescu. Și unde mai pui că liberala Elena Costea este primul prefect femeie din istoria Doljului!
Să aruncăm la coșul de gunoi toate studiile sociologice care vorbesc despre mentalitatea rurală a oltenilor, priviți drept misogini și conservatori. Femeile sunt la butoane. Fraților, asta chiar îmi place!

marți, 19 iunie 2012

Criza lucrează pentru MRU. Dar Băsescu?


Principalul partid de opoziţie îşi caută un lider. Zarurile par a fi aruncate şi-i sunt favorabile lui Vasile Blaga. Chiar dacă multe voci îl indică pe Mihai Răzvan Ungureanu drept lider al democrat-liberalilor este puţin probabil să se recurgă la o soluţie extremă pentru a încerca relansarea PDL. Blaga este o soluţie de criză, viitoarele alegeri parlamentare putând aduce o înfrângere ruşinoasă pentru ceea ce nu cu mult în urmă era nava amiral a preşedintelui. A-l arunca acum în luptă pe MRU din postura de lider al PDL este o strategie naivă, dacă ţinem cont că un corp străin într-un partid a fost, de cele mai multe ori, respins cu brutalitate. Blaga şi cohorta sa de “grei” ai partidului pot mobiliza armata de militanţi încât în multe colegii parlamentare să se înregistreze surprize neplăcute pentru USL. Este acest scenariu realist? Da, deoarece trebuie să luăm în calcul efectul erodării rapide la guvernare a USL. În toamnă, votul politic va fi echilibrat nu atât de performanţele democrat-liberalilor, ci din cauza crizei economice pe care, din păcate, Guvernul Ponta pare a o ignora.
Care va fi rolul lui MRU? Cu siguranţă altul decât acela de a salva de la dezastru un partid în care Elena Udrea şi Silviu Prigoană sunt stele care nu mai strălucesc. Fostul premier Ungureanu nu are o imagine erodată de guvernare. Nici nu cred că se putea întâmpla acest lucru în cele aproximativ 70 de zile cât a ocupat fotoliul de prim-ministru. El nu a făcut gafe şi nici nu a pozat în apărătorul baronilor locali. Chiar s-a făcut caz de scandalul pe care l-a generat prin refuzul de a onora cererile venite înainte de campania electorală. Ponta a încercat să speculeze alocarea unor sume din fondul de rezervă, însă mai mult şi-a făcut rău, alegându-se cu o înfrângere certificată şi de instanţele de judecată. MRU are mulţi susţinători, nu atât în rândurile PDL, cât în afară. Nu întâmplător pelerinajul său prin mai multe judeţe în timpul campaniei electorale a generat întâlniri mai spectaculoase decât ale candidaţilor. Cota sa de simpatie va creşte prin utilizarea unui discurs de politician care vine din opoziţie, criticând deciziile guvernamentale. În plus, este creditat de sondaje ca ocupant al locului doi în bătălia pentru preşedinţie, ceea ce reprezintă o poziţie neaşteptat de bună pentru un candidat care încă nu a declarat că intenţionează să intre în cursă.
Nu peste mult timp, pe măsură ce o nouă echipă de conducere va prelua PDL, vom putea auzi de planul de a crea o mişcare gen CDR, un conglomerat politic în care să se regăsească partide şi asociaţii. O mişcare care să-şi propună să reprezinte zona de centru-dreapta şi să se opună stângii populiste şi lui Crin Antonescu. MRU este singurul politician care pare a putea juca rolul de candidat la preşedinţie al acestei mega-formaţiuni. Şansele sale depind nu doar de prestaţia sa, ci şi de cum va evolua PDL, dacă acest partid îşi va regăsi identitatea de lup politic, şi de inspiraţia lui Traian Băsescu de a găsi surprize. La cât de “previzibilă” este viaţa politică de la noi, nu ar fi de mirare să mai fie destule în sacul lui Moş Băsescu.
editorial - SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (nr 30/2012)

duminică, 10 iunie 2012

„Noi nu facem politică, noi votăm cu domnul Maniu…”


Am găsit ceva ce cred că ar fi interesant să citim împreună sau, în anumite cazuri, să recitim… „A furat, însă a şi făcut pentru oraş!” şi „Suntem datori să căutăm cu toţii calea cea mai bună pentru înaintarea fericită a ţării româneşti şi aceasta înseamnă politică.” Primul citat este luat direct din gura târgului, de la omul de pe stradă, cum s-ar spune… Cel de-al doilea îi aparţine lui Iuliu Maniu. În care dintre cele două citate te regăseşti, dragă cititorule?
Sunt convins că fiecăruia dintre noi îi place să creadă că se regăseşte în cel aparţinând unui martir al Neamului Românesc, unul dintre făuritorii României Mari şi un exemplu de rezistenţă în faţa bolşevismului. Pot fi, din nefericire pentru ei, destui indivizi care să nu ştie pur şi simplu cine a fost Maniu. Chiulul de la orele de istorie şi tabloidizarea spaţiului public nasc monştri, nu-i aşa? Însă îmi place să cred că respectivii nu citesc acest text… În fine, cuvintele înălţătoare pot mişca şi munţii din loc, ca să spunem că personajele iubite ale copilăriei noastre au fost pozitive şi acesta să fie motivul pentru a „vota” cu Maniu. Cu toate acestea mărturisesc sincer că nu ştiu dacă, prin alegerea pe care am făcut-o în anumite situaţii, nu cumva să mă arunce în zodia primului citat. Mă simt reprezentat de cuvintele lui Iuliu Maniu, dar îmi pun întrebarea dacă nu cumva, din diverse motive, nu i-am susţinut pe cei care promovau un pragmatism îndoielnic. Dar tu, dragă cititorule, ai făcut şi vei face alegerea corectă încât să nu-i girezi pe cei care au făcut din politică o artă a umplerii propriului buzunar?
De multe ori, întâlnim exemple de indivizi pentru care Iuliu Maniu nu a existat. După cum nu au existat Corneliu Coposu, Ion Mihalache, Elisabeta Rizea… Arată că le pasă de judecata publică doar când aceasta, pervertită, varsă un fluviu de admiraţie pentru funcţia înaltă dobândită prin trădare, malversaţiune sau fraudă. Sunt cei pe care-i vedem trecând de la un partid în altul de parcă s-ar fi suit în autobuz şi ar schimba direcţia. Nu contează cum faci bani, nu contează cum parvii, ci doar să furi, să laşi impresia că „ai mai făcut şi pentru oraş” şi să scapi necondamnat. Petre Ţuţea spunea: „Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi!” Mă tem că nu am argumente pentru a-l contrazice pe Ţuţea.

luni, 4 iunie 2012

Scandaluri, înjurături, turnătorii… Nimic nou pe frontul politic

Cine a crezut că schimbarea majorității parlamentare și preluarea controlului asupra Palatului Victoria de către USL va domoli vâlvătaia confruntărilor politice pur și simplu s-a înșelat. Debarcarea lui Mihai Răzvan Ungureanu nu a însemnat decât o bătălie dintr-un război de uzură, dureros nu pentru combatanți, adică pentru politicieni, ci pentru cetățeni. Ponta și Antonescu își doresc să-l debarce pe Băsescu înainte de a se ajunge la destinație, suspendarea președintelui rămânând obsesia actualei puteri. Ca să particularizez, în special a lui Dan Voiculescu. Gâlceava politicienilor este dăunătoare nu doar pentru funcționarea instituțiilor fundamentale ale statului, ci și pentru imaginea României. Disputa dintre președinte și premier asupra asumării rolului de a reprezenta România la Consiliul Europei și la alte reuniuni va ajunge temă de discuție în Parlament. Abandonăm orice altă preocupare, lăsăm legile să zacă din cauză că orgoliul și pofta pentru imagine publică urcă la cote nebănuite.
Agenda cetățeanului nu are, în acest moment, nicio legătură cu agenda guvernamentală sau prezidențială. Sau mai bine zis, cele două ignoră total interesele românilor. Nu este deloc o premieră. Cam așa s-a întâmplat în ultimii 20 de ani și nici nu pare a se înregistra o schimbare. Miniștri Guvernului Ponta caută în hârtii să vadă dacă pot să arunce în presă informații despre cum și cât au furat predecesorii, deși există instituții la care ar putea eventual înregistra sesizări și plângeri. Nu ar fi o scăpare să uite respectivii să mai facă și documente oficiale după ce aprind focul în presă, că tot există destule situații precedente similare. Limbuția este mai mare într-un an electoral, se înțelege, însă s-ar putea ca la bilanțul primelor 100 de zile ale guvernării să consemnăm mai multe runde de confruntări verbale și nimic la realizări. Nimic nou.
Încercarea premierului Ponta de a recupera banii de la primăriile PDL care s-ar fi dat de Guvernul Ungureanu în ultimele zile s-a soldat cu un eșec. Electorali sau nu, leii nu se mai întorc decât în mică măsură, din cauză că multe primării aveau datorii sau trebuiau să acopere finanțări din proiecte europene. În sine, nu exista nicio dovadă că banii urmau a fi cheltuiți în campania electorală pentru te miri ce “investiții” sau organizarea de eveniment. În cele mai multe dintre cazuri, era cârpit sacul pentru respectivele comunități. Ce ar fi fost dacă domnul Ponta nu s-ar fi repezit să încerce recuperarea banilor, ci ar fi alocat sume pentru comunitățile conduse de primari liberali sau social-democrați care fuseseră scoși de pe listă de ultimul guvern? Începeam să avem sentimentul că se poate și altfel… Nimic nou pe frontul politic.

miercuri, 23 mai 2012

Ştiinţa nu moare! Dar unii tot încearcă…

Universitatea Craiova a fost dezafiliată. Mitică şi Mircea Sandu îşi văd liniştiţi de planul lor de a stăpâni (veşnic, nu-i aşa, nea’ Sandule?) fotbalul românesc. Blestemul urmăreşte cea mai iubită echipă din România. Şi o mai urmăreşte şi ura marilor cârmaci din fotbalul autohton. Tot felul de neaveniţi au ajuns să se împăuneze cu titlul de patroni ai Ştiinţei, producând, an de an, prăbuşirea unei echipe şi a fotbalului craiovean. Mititelu este într-un război surd cu toată lumea, de parcă FRF, LPF, miticii şi neţoii ar fi uşor de învins. Uite că nu sunt, ba chiar trec peste rivalităţi şi îl pun la pământ pe Mititelu. Odată cu el, este îngropată şi Universitatea, dar pentru ei nu prea contează asta!


Dacă o minusculă echipă precum CS Mioveni este susţinută, prin alocarea de sume importante din bugetul local, în prima ligă, înseamnă că Universitatea nu merită decât praf în ochi şi un scuipat din partea primăriei, nu-i aşa? Istoria confruntărilor dintre diverşi “patroni” şi primăria din Bănie arată cât de mult îşi pot face rău oltenii între ei. Responsabilitatea faţă de situaţia deplorabilă în care a ajuns fotbalul din Craiova nu o poartă doar finanţatorii echipelor de fotbal, indiferent de numele sau de găştile interlope din care provin sau cu care se războiesc, ci şi autorităţile. Este suficient să priviţi în ce hal au ajuns cele patru stadioane (Oblemenco, Tineretului, Electro şi Extensiv) din Craiova şi înţelegeţi că putreziciunea nu vine de la un singur om.

Mircea Sandu a decretat că va trebui să se înfiinţeze o echipă în Craiova, să joace în liga a doua şi s-o iubim toţi. Un fel de Ceauşescu în felul său, Naşu o dădu direct în grija lui Sorin Cârţu, fosta mare glorie fotbalului local fiind un fel de executant al planului de urgenţă încropit de FRF. Din sezonul următor, craiovenii vor merge să susţină un fel de AEK sau un soi de Fulgerul Bragadiru în alb-albastru. Ridicol! Ştiinţa nu moare, nu se predă dar sunt din ce în ce mai mulţi cei care vor s-o ucidă. Dacă se mai opintesc puţin, poate chiar vor reuşi. Dumnezeule, ce idealuri au unii dintre noi!

joi, 3 mai 2012

10 Mai - Ziua Naţională a României

Data de 10 Mai, sarbatoarea Regatului Romaniei, interzisa de comunisti, ignorata de catre autoritatile romane de dupa 1989, este legata de trei evenimente cruciale din istoria moderna a tarii noastre:
10 Mai 1881, Carol I, incoronat ca Rege al Romaniei 
- Pe 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti, capitala Romaniei, si depune juramantul in fata Parlamentului.
- Pe 10 Mai 1877, dupa ce cu o zi inainte Parlamentul dezbatuse problema, Carol I proclama solemn Independenta absoluta a Romaniei. Comunistii, dupa 1947, au incercat sa inlature orice urma a monarhiei din istoria tarii, "mutand" sarbatorirea independentei pe 9 mai.
- Pe data de 10 Mai 1881, Carol I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, iar Romania a fost ridicata la rangul de Regat. 
(sursa: cs.kent.edu)

miercuri, 2 mai 2012

Cronica unei prăbuşiri controlate. Pe olteneşte


Vericule, Guvernul Ungureanu pică ca frunza într-o toamnă târzie: cu puţine suspine, după o scurtă suferinţă, de vreo două luni. Văzuşi cum a lu’ Ponta şi a lu’ Floarea de-şi zice Crinu se opintiră şi dădură guvernul la o parte şi se puseră ei. A lu’ Chioru, ăl’ de se dădea zmeul zmeilor îşi lăsă Cozânzeana blondă şi fără minister, şi fără buldogi s-o apere când vine seara pe uliţă, pe din dos, să saie gardu’ la partid. A lu’ Cocoş fuse în deal d-ai pică şi ei frunza şi acuşica se forţează să n-o zboare de la Capitală, că doar asta-i mai rămase, să-şi pună speranţele în Prigoană, acela de făcu armata pe la Pleniţa, în Dolj.


 O mai dăm pe olteneşte când vine vorba despre politică fiindcă doar de cronici pe marginea şanţului mai suntem în stare noi, oltenii, ocoliţi de orice premier când îşi croieşte echipa. Facem un recensământ rapid al miniştrilor olteni în ultimele guverne. Îi putem număra pe degetele de la o mână. Boc, Ungureanu şi Ponta nu ne-au avut la inimă. În schimb, mulţi din Cluj şi puzderie de protejaţi ai baroneţilor locali, fie ei portocalii, fie uselişti. Arată şi acest lucru ceva. Nu este un simplu amănunt sau un orgoliu local. Vorbim despre fonduri, despre întregi grupuri care ştiu că se vor întoarce acasă şi vor trebui să fie primiţi de ai lor. Aşa face Boc, reîntors în Cluj-Napoca pentru candidatura la primărie, după cum şi Ungureanu îşi gândeşte viitorul proiect politic bazându-se pe elita intelectuală a Iaşului. Ponta probabil e prea crud să se gândească la altceva decât la imaginea sa din oglindă şi la sarcinile trasate de Năstase şi Ilie Sârbu. Este important ca regiunea ta să fie reprezentată la Palatul Victoria? Întrebarea mi se pare retorică.

 Am abandonat registrul oltenesc dar rămân la chestiunea selectării miniştrilor în funcţie de interese politice. Cum nu cred că există în ţară vreun naiv încât să creadă că intră şi competenţa între criterii, mă gândesc dacă nu cumva reprezentarea regiunilor ar fi unul esenţial. Poţi numi un politician experimentat în diplomaţie la Justiţie sau unul recunoscut drept o somitate în managementul educaţional la Externe. Se va discuta prin talk-show-uri şi cam atât. Dar dacă ignori regiuni importante ale României, ocolindu-le ca lovite de ciumă, înseamnă că există un tembelism de nivel înalt, pe cât de persistent pe atât de periculos. Oltenia rămână cea mai săracă regiune nu doar din România, ci şi din Uniunea Europeană. Ignorarea problemelor de aici va continua. Noul premier pare mai interesat să câştige încrederea ardelenilor pentru PSD în detrimentul bazinului electoral al stângii. Voturile noastre le are Ponta în buzunarul de la spate, nu-i aşa?

marți, 24 aprilie 2012

Tu cum aștepți sfârșitul lumii?


Previziunile celor mai pesimiști (sau optimiști) dintre pământeni nu lasă loc de dubii: între 21 mai și 21 octombrie a.c. se va produce Apocalipsa. Un grup religios american (Family Radio Wordwide) anunță inevitabilul sfârșit și este oarecum de înțeles dacă ne gândim la proporțiile crizei economice din SUA. La noi, Apocalipsa nu generează atâtea dezbateri, nici temeri și nici măcar scenariu de film care să spargă box-office-ul. Românii se pregătesc să meargă la vot, după care o s-o șteargă în concediu, majoritatea în străinătate, din cauză că turismul autohton este de rahat…
Tu cum aștepți sfârșitul lumii? M-am întrebat de multe ori cum ar reacționa concetățenii mei în caz de dezastru natural. Evident, s-ar spune multe bancuri, că doar nu ar veni Apocalipsa peste români simultan cu restul lumii, ci ar mai întârzia, că doar noi suntem mult rămași în urmă, nu-i așa? Ar fi greu de previzionat care ar fi proporțiile dezastrului de după dezastrul natural, ca să ne gândim la cât de prost ar fi gestionată o situație post-cataclism. O arată harababura în care am băltit chiar și când ne-am mers ceva mai bine. Pur și simplu am risipit bruma de bunăstare. Buzunarele au fost umplute din prea-plinul bugetar. Chiar așa, de ce atât de mulți români așteaptă Apocalipsa cu buzunarele pline?
Orice discuție despre sfârșitul lumii capătă la noi valențe care depășesc orice imaginație. De fapt, dacă te uiți în jur vezi cum a dispărut aproape complet frica de Dumnezeu, spațiul public fiind populat de invidizi care, așa cum spuneam mai sus, vor să aibă buzunarele pline. Nu contează mijloacele, nu contează dacă te lovește o nenorocire sau te repudiază toți cei din jurul tău. Scopul este unul singur și nici măcar spaima de sfâșit nu pune stavilă în cale poftei de a agonisi peste măsură. Cine mai poate da un semn de îndreptare? Dacă privim spre biserică nu găsim nici acolo răspunsul. Dimpotrivă! Altundeva nici nu încumeți să cauți rostul cuvântului biblic.
Ceea ce oferim celor din jur este numai o goană nebunească după nimic, întrebându-te adeseori de ce trebuie să alergi după himere într-o competiție acerbă cu alții cărora le lipsește și lor răspunsul la întrebarea asupra rostului. Avem vreun rost ca să facem toate cele săvâșite de-a lungul unei zile? Ei bine, exercițiul de imaginație de mai sus, cu îndemnul de a ne pune întrebări deloc retorice, îmi place să cred că-l vor face și câțiva politicieni. Că tot ne întoarcem la politica mioritică și la metehnele noastre. Ehe, câți dintre puternicii zilei de pe la noi vor să-i găsească Apocalipsa cu buzunarele pline?