Previziunile celor mai pesimiști (sau optimiști) dintre pământeni nu lasă loc de dubii: între 21 mai și 21 octombrie a.c. se va produce Apocalipsa. Un grup religios american (Family Radio Wordwide) anunță inevitabilul sfârșit și este oarecum de înțeles dacă ne gândim la proporțiile crizei economice din SUA. La noi, Apocalipsa nu generează atâtea dezbateri, nici temeri și nici măcar scenariu de film care să spargă box-office-ul. Românii se pregătesc să meargă la vot, după care o s-o șteargă în concediu, majoritatea în străinătate, din cauză că turismul autohton este de rahat…
Tu cum aștepți sfârșitul lumii? M-am întrebat de multe ori cum ar reacționa concetățenii mei în caz de dezastru natural. Evident, s-ar spune multe bancuri, că doar nu ar veni Apocalipsa peste români simultan cu restul lumii, ci ar mai întârzia, că doar noi suntem mult rămași în urmă, nu-i așa? Ar fi greu de previzionat care ar fi proporțiile dezastrului de după dezastrul natural, ca să ne gândim la cât de prost ar fi gestionată o situație post-cataclism. O arată harababura în care am băltit chiar și când ne-am mers ceva mai bine. Pur și simplu am risipit bruma de bunăstare. Buzunarele au fost umplute din prea-plinul bugetar. Chiar așa, de ce atât de mulți români așteaptă Apocalipsa cu buzunarele pline?
Orice discuție despre sfârșitul lumii capătă la noi valențe care depășesc orice imaginație. De fapt, dacă te uiți în jur vezi cum a dispărut aproape complet frica de Dumnezeu, spațiul public fiind populat de invidizi care, așa cum spuneam mai sus, vor să aibă buzunarele pline. Nu contează mijloacele, nu contează dacă te lovește o nenorocire sau te repudiază toți cei din jurul tău. Scopul este unul singur și nici măcar spaima de sfâșit nu pune stavilă în cale poftei de a agonisi peste măsură. Cine mai poate da un semn de îndreptare? Dacă privim spre biserică nu găsim nici acolo răspunsul. Dimpotrivă! Altundeva nici nu încumeți să cauți rostul cuvântului biblic.
Ceea ce oferim celor din jur este numai o goană nebunească după nimic, întrebându-te adeseori de ce trebuie să alergi după himere într-o competiție acerbă cu alții cărora le lipsește și lor răspunsul la întrebarea asupra rostului. Avem vreun rost ca să facem toate cele săvâșite de-a lungul unei zile? Ei bine, exercițiul de imaginație de mai sus, cu îndemnul de a ne pune întrebări deloc retorice, îmi place să cred că-l vor face și câțiva politicieni. Că tot ne întoarcem la politica mioritică și la metehnele noastre. Ehe, câți dintre puternicii zilei de pe la noi vor să-i găsească Apocalipsa cu buzunarele pline?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu