miercuri, 23 mai 2012

Ştiinţa nu moare! Dar unii tot încearcă…

Universitatea Craiova a fost dezafiliată. Mitică şi Mircea Sandu îşi văd liniştiţi de planul lor de a stăpâni (veşnic, nu-i aşa, nea’ Sandule?) fotbalul românesc. Blestemul urmăreşte cea mai iubită echipă din România. Şi o mai urmăreşte şi ura marilor cârmaci din fotbalul autohton. Tot felul de neaveniţi au ajuns să se împăuneze cu titlul de patroni ai Ştiinţei, producând, an de an, prăbuşirea unei echipe şi a fotbalului craiovean. Mititelu este într-un război surd cu toată lumea, de parcă FRF, LPF, miticii şi neţoii ar fi uşor de învins. Uite că nu sunt, ba chiar trec peste rivalităţi şi îl pun la pământ pe Mititelu. Odată cu el, este îngropată şi Universitatea, dar pentru ei nu prea contează asta!


Dacă o minusculă echipă precum CS Mioveni este susţinută, prin alocarea de sume importante din bugetul local, în prima ligă, înseamnă că Universitatea nu merită decât praf în ochi şi un scuipat din partea primăriei, nu-i aşa? Istoria confruntărilor dintre diverşi “patroni” şi primăria din Bănie arată cât de mult îşi pot face rău oltenii între ei. Responsabilitatea faţă de situaţia deplorabilă în care a ajuns fotbalul din Craiova nu o poartă doar finanţatorii echipelor de fotbal, indiferent de numele sau de găştile interlope din care provin sau cu care se războiesc, ci şi autorităţile. Este suficient să priviţi în ce hal au ajuns cele patru stadioane (Oblemenco, Tineretului, Electro şi Extensiv) din Craiova şi înţelegeţi că putreziciunea nu vine de la un singur om.

Mircea Sandu a decretat că va trebui să se înfiinţeze o echipă în Craiova, să joace în liga a doua şi s-o iubim toţi. Un fel de Ceauşescu în felul său, Naşu o dădu direct în grija lui Sorin Cârţu, fosta mare glorie fotbalului local fiind un fel de executant al planului de urgenţă încropit de FRF. Din sezonul următor, craiovenii vor merge să susţină un fel de AEK sau un soi de Fulgerul Bragadiru în alb-albastru. Ridicol! Ştiinţa nu moare, nu se predă dar sunt din ce în ce mai mulţi cei care vor s-o ucidă. Dacă se mai opintesc puţin, poate chiar vor reuşi. Dumnezeule, ce idealuri au unii dintre noi!

joi, 3 mai 2012

10 Mai - Ziua Naţională a României

Data de 10 Mai, sarbatoarea Regatului Romaniei, interzisa de comunisti, ignorata de catre autoritatile romane de dupa 1989, este legata de trei evenimente cruciale din istoria moderna a tarii noastre:
10 Mai 1881, Carol I, incoronat ca Rege al Romaniei 
- Pe 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti, capitala Romaniei, si depune juramantul in fata Parlamentului.
- Pe 10 Mai 1877, dupa ce cu o zi inainte Parlamentul dezbatuse problema, Carol I proclama solemn Independenta absoluta a Romaniei. Comunistii, dupa 1947, au incercat sa inlature orice urma a monarhiei din istoria tarii, "mutand" sarbatorirea independentei pe 9 mai.
- Pe data de 10 Mai 1881, Carol I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, iar Romania a fost ridicata la rangul de Regat. 
(sursa: cs.kent.edu)

miercuri, 2 mai 2012

Cronica unei prăbuşiri controlate. Pe olteneşte


Vericule, Guvernul Ungureanu pică ca frunza într-o toamnă târzie: cu puţine suspine, după o scurtă suferinţă, de vreo două luni. Văzuşi cum a lu’ Ponta şi a lu’ Floarea de-şi zice Crinu se opintiră şi dădură guvernul la o parte şi se puseră ei. A lu’ Chioru, ăl’ de se dădea zmeul zmeilor îşi lăsă Cozânzeana blondă şi fără minister, şi fără buldogi s-o apere când vine seara pe uliţă, pe din dos, să saie gardu’ la partid. A lu’ Cocoş fuse în deal d-ai pică şi ei frunza şi acuşica se forţează să n-o zboare de la Capitală, că doar asta-i mai rămase, să-şi pună speranţele în Prigoană, acela de făcu armata pe la Pleniţa, în Dolj.


 O mai dăm pe olteneşte când vine vorba despre politică fiindcă doar de cronici pe marginea şanţului mai suntem în stare noi, oltenii, ocoliţi de orice premier când îşi croieşte echipa. Facem un recensământ rapid al miniştrilor olteni în ultimele guverne. Îi putem număra pe degetele de la o mână. Boc, Ungureanu şi Ponta nu ne-au avut la inimă. În schimb, mulţi din Cluj şi puzderie de protejaţi ai baroneţilor locali, fie ei portocalii, fie uselişti. Arată şi acest lucru ceva. Nu este un simplu amănunt sau un orgoliu local. Vorbim despre fonduri, despre întregi grupuri care ştiu că se vor întoarce acasă şi vor trebui să fie primiţi de ai lor. Aşa face Boc, reîntors în Cluj-Napoca pentru candidatura la primărie, după cum şi Ungureanu îşi gândeşte viitorul proiect politic bazându-se pe elita intelectuală a Iaşului. Ponta probabil e prea crud să se gândească la altceva decât la imaginea sa din oglindă şi la sarcinile trasate de Năstase şi Ilie Sârbu. Este important ca regiunea ta să fie reprezentată la Palatul Victoria? Întrebarea mi se pare retorică.

 Am abandonat registrul oltenesc dar rămân la chestiunea selectării miniştrilor în funcţie de interese politice. Cum nu cred că există în ţară vreun naiv încât să creadă că intră şi competenţa între criterii, mă gândesc dacă nu cumva reprezentarea regiunilor ar fi unul esenţial. Poţi numi un politician experimentat în diplomaţie la Justiţie sau unul recunoscut drept o somitate în managementul educaţional la Externe. Se va discuta prin talk-show-uri şi cam atât. Dar dacă ignori regiuni importante ale României, ocolindu-le ca lovite de ciumă, înseamnă că există un tembelism de nivel înalt, pe cât de persistent pe atât de periculos. Oltenia rămână cea mai săracă regiune nu doar din România, ci şi din Uniunea Europeană. Ignorarea problemelor de aici va continua. Noul premier pare mai interesat să câştige încrederea ardelenilor pentru PSD în detrimentul bazinului electoral al stângii. Voturile noastre le are Ponta în buzunarul de la spate, nu-i aşa?