joi, 25 iunie 2015

Coffee & poetry

Poezia o dau eu. Cine dă cafeaua?

Revista Scrisul Romanesc, nr 7 - 2015 / iulie
Gustav cel neiubit

nu-mi spune când se va termina filmul
nu-i deloc plăcut să străbați toată după-amiaza făcută scrum
în spate foc în față foc
moartea își trage sufletul după o cursă nebună
ai rămas singura mireasă care salută spre peron
zâmbetul pulverizat într-o ploaie de cioburi mărunte

au plecat nedumeriți
oameni ai nimănui

voalul flutură îmbibat cu sânge

gustav cel neiubit trimite vederi
cărți poștale timbrate cu unghii smulse din carne

în cutia cu arome am pus pamblici și scobitori
inele de hârtie și scoici
ca să-mi amintească de tine și de
acele doamne înalte care nu ne iubeau


Omul cu foarfecă neagră și grea

pe aici nimeni nu trece nu scoate o șoaptă
nimeni nu spune mihai te iubesc fie sângele tău fie carnea ta
prânzul și cina mea
fie inima ta breloc la noaptea răstignirii mele

batista mototolită și udă
strigătul când ploaia s-a oprit
când stropii nu s-au mai auzit pe cutia de medicamente

am decupat toate pozele din ziare
foarfeca lungă și grea
o duce un pitic în spinare
când traversează cartierul o împrumută fetelor bătrâne

mi-am ciopârțit degetele
n-am plâns mi-am mușcat buzele până am simțit gustul sărat
cum s-ar zice
urc și cobor de pe cruce zâmbind


Amantul perfect

între lumi căzuți în iubire
ridicați pe aripi de îngeri
doamne cât de tare îmi place să-mi sărut umbra
te iubesc fără cusur
sunt amantul perfect fără angoase
cu o forță creatoare care umple neantul
autoironic de nestăvilit ca în versul anterior

în urbe latră un câine fără ecou

doct mă vor așeza criticii pe raftul liricii erotice
dar despre dragoste n-am scris niciun vers
atins la întâmplare pianul a spus
o poveste de dragoste
poate chiar povestea mea de dragoste

membre atîrnând ținute doar cu leucoplast
pe corp nu am semne de luptă de împotrivire
dar dragostea noastră rezistă
ne despart doar câteva cuvinte de final

și totuși dragostea rezistă

Niciun comentariu: