marți, 24 noiembrie 2015

Se întâmplă în Europa: sânge spălat cu lacrimi

Spaimă, furie şi confuzie! Europa este o țintă pentru teroriștii ISIS şi grupările extremiste afiliate. După Londra şi Madrid, lovite prin atentate cu bombe în urmă cu câțiva ani, a venit rândul Parisului să spele sângele cu lacrimi. 130 de vieți au retezat scelerați cu arme şi centuri explozive, în spitale ajungând alte sute de răniți ai acelorași atentatori sinucigași. Doi români şi-au pierdut viața în atentatele din Franța. Este şi acesta un fel de a ne reaminti că suntem europeni, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cu teama stârnită de teroriștii islamiști, cu furia şi compasiunea lăsate în urmă de atentate, cu un sentiment că trebuie să schimbăm lucruri esențiale în sistemul de protecție al Uniunii Europene din care facem parte. Şi, nu în ultimul rând, cu un imperativ program adresat românilor din Diaspora, priviți dintr-o dată ca indivizi vulnerabili aflați, oricât ne-am feri de acest cuvânt, printre străini.

Evenimentele tragice de la Paris, urmate de atentate dejucate în mai multe ţări europene sau cu intervenții ale echipelor antiteroriste chiar în Bruxelles, arată că Uniunea Europeană este o construcție care are nevoie de un supliment de siguranță. Nu este deloc o construcție fragilă, după cum nu este nici pe departe în pericol de a se destrăma. Casandrele s-au grăbit. Solidaritatea şi reacția cetățenilor europeni arată că Europa națiunilor este răspunsul pentru viitoarele decenii. O entitate plurivalentă care își are în diversitate chiar forța de a răspunde provocărilor. Liderii europeni au obligația de a stabili rapid o strategie prin care să răspundă atacatorilor veniți din exterior, infiltrați cu ani în urmă în chiar spațiul occidental. Orice măsuri ar fi luate acestea nu au cum să nu provoace tensiuni şi nemulțumiri din partea cetățenilor. Libertatea de mișcare este suspendată. Pașapoartele sunt scoase de la naftalină şi circulația este îngreunată din cauza controalelor.
Spațiul Schengen pare un vis spulberat pentru români, mai ales că sunt voci ale euro panicarzilor care vorbesc de disoluția sa. Paradoxal, salurile de refugiați, având ca motivație fuga din calea războiului sau sărăcia, arată că spațiul Schengen este vital pentru construcția europeană. Nu avem nevoie de frontiere interne, ci de un sistem eficace la marginile UE. În ciuda scepticilor, manifestat prin opoziție violentă din partea Olandei, Finlandei sau chiar a Franței, România demonstrează că poate asigura impermeabilitatea frontierei. Refugiații ne ocolesc nu din cauză că destinația finală pentru ei ar fi țările vestice sau cele scandinave, ci din cauză că breșa în spațiul Schengen este Ungaria. Un simplu gard de sârmă nu descurajează pe nimeni.
Zilnic, mii de străini intră fără a fi legitimați într-un spațiu pentru care libertatea şi siguranța sunt câștiguri la care europenii nu vor renunța niciodată. Da, oricât de mult ne displace ideea, valul de emigranți este asociat cu atentatele care au însângerat Europa, atentate în care au pierit conaționali. Căutăm soluţii pentru a ne redeschide porțile în interior şi pentru a lărgi, spre siguranța noastră, spațiul Schengen, în ciuda oricăror specialiști în cultivarea scepticismului şi a iluziilor că autoizolarea conferă şi siguranță.
Mihai FIRICĂ (Jurnal Romanesc)

luni, 23 noiembrie 2015

Cine suntem? Cui ne adresam, pentru cine si de ce (mai) suntem jurnalisti?

Nevoia de autodefinire a jurnalistilor si a muncii pe care o fac a devenit o necesitate. Declinul actului jurnalistic din Romania a devenit o realitate pe care, oricat am iubi aceasta meserie, nu o putem ignora. Cateva consideratiile le-am expus si la Radio Hit Iasi, alaturi de Marina Constantinoiu.  Cine suntem, cui ne adresam, pentru cine si, mai ales, de ce mai suntem jurnalisti? Opinii?

Marina Constantinoiu si Mihai Firica (foto radiohit.ro)

joi, 12 noiembrie 2015

Om de presă – o profesie cu (încă) o mulțime de aspiranți

Nu de puține ori am întâlnit opinia potrivit căreia jurnalismul este cea mai frumoasă meserie. Riscant asumată, această mărturisire au făcut-o oameni cunoscuți din domeniu, cei cu o carieră care-i recomanda publicului larg, însă mai puțin am auzit-o de la tineri. Cei mai mulți dintre nou-veniții care lucrează în televiziuni, radio sau presa scrisă (tipărită sau online) mi-au spus că “nu vreau să ies la pensie din această meserie” sau că e ceva accidental, negăsind un alt loc de muncă. Pe unii dintre acești tineri i-au reîntâlnit după ani buni de la mărturisirea lor tot cu legitimația de presă la gât. Te îndrăgostești ușor de presă și înțelegi că e mai mult decât o meserie. Și nici nu se face fără sacrificiu, vocație sau pregătire temeinică.




Numeroși ziariști au învățat doar în redacție vreme îndelungată cum trebuie să fii bun în această profesie. Totuși, această meserie nu se fură, așa cum se spune de multe ori. Fără o bază teoretică sau în absența unui exercițiu îndelungat nu ai nicio șansă să progresezi. Și nici în absența unui bagaj cultural care să-ți garanteze că nu ești străin de majoritatea subiectelor. Sigur, mă pot înșela chiar după o experiență de două decenii în presă și după recunoașterea breslei sau semnele de apreciere din partea publicului. Însă pot fi subiectiv când iubesc, nu-i așa, mărturisind de atâtea ori că scriitorul care sunt a sacrificat timp și energie acestei profesii pe care o iubește și o consider ca fiind cea mai frumoasă din lume. Mereu conectat cu oamenii și cu noutățile, ce poate fi mai interesant?

Menținerea unui standard jurnalistic de înaltă calitate este o preocupare pentru întreaga breaslă. Indiferent de țară, chiar indiferent de continent aș putea spune, jurnaliștii și cei care sunt implicați în acest domeniu, de la cercetători la manageri de presă sau aspiranți la statutul de “oameni de presă” dezbat această temă și caută soluții. Am fost onorat să fac parte din juriul care a stabilit premiile la concursul “Tinere talente” organizat de Jurnal Românesc și trebuie să recunosc deschis că misiunea nu a fost ușoară. Un concurs adresat celor din jurul țării, pe tema “Românii din comunitățile istorice”. Tinerii continuă să vină către această meserie. Vor să se impună într-un domeniu care se schimbă într-o viteză amețitoare. Am fost plăcut surprins de profunzimea și originalitatea abordării unor subiecte extrem de dificile pentru jurnaliști cu experiență. Da, presa se face și cu mult curaj. Probabil că aș enumera mult mai multe “ingrediente” ale celei mai frumoase profesii dacă editorialul ar avea un spațiu și mai mare decât mi-am propus. Mă voi opri aici doar pentru a lăsa locul unor considerații despre ceea ce cred că avem datoria de a face.

Românii din jurul țării au nevoie de o presă în limba română scrisă nu de la București, ci făcută de jurnaliștii care trăiesc în comunitățile lor. Tinerii despre care vorbeam simt nevoia de profesionalizare continuă, de schimburi de experiență cu cei din redacțiile din România și din alte țări. Investiția în pregătirea lor ne poate asigura o bază de selecție pentru redacțiile mass-media în comunitățile din jurul țării, ba chiar pentru redacțiile din România. Știu că multe proiecte ale organizațiilor internaționale se adresează deja unor țări care au făcut parte din Uniunea Sovietică dar, spre exemplu, Moldova a ieșit din aria de adresabilitate. Autoritățile din țară și instituțiile de învățământ au obligația de a pune pe agenda priorităților și această problemă. Nu este deloc lipsită de impact, așa cum nu este lesne de îndeplinit. Dar, repet, este o prioritate pe care trebuie să ne-o asumăm. Primim semnale concrete de patriotism din partea acestor tineri care ne spun că vor să-și facă profesia în limba română, indiferent de greutăți, iar pentru mulți dintre ei a fi “om de presă” nu este doar o aspirație pe punctul de a se împlini, ci o certitudine.

luni, 9 noiembrie 2015

Scrisoare catre unul dintre tinerii din strada: Damian, nu repetati erorile pe care noi le-am facut!

Damian, tragedia care a rapit si continua sa rapeasca vieti ne-a provocat aceleasi sentimente, de compasiune pentru victime, pentru cei mutilati si pentru familiile lor. Insa stiu ca ai scris din inima pe blogul sau (Ne-ați înțeles greșit, dragi aleși) si cred ca merita sa punem accentele pe cateva lucruri.
Te inseli cand crezi ca politicienii de acum nu au avut membri ai familiilor sau persoane dragi care să fi suferit din cauza sistemului medical ori au fost victime din cauza legislatiei care nu se respecta, in orice domeniu. Infiorator este ca au trecut si ei prin asta dau au ridicat din umeri, mergand mai departe pentru a-si pastra privilegiile.

Te apreciez pentru implicare, pentru coerenta ideilor expuse si pentru autocontrol desi ai pe cineva apropiat printre cei arsi. Dar cred ca trebuie sa trecem mai departe de generalizari si sa dam nume, sa cerem punctual inlaturarea din viata politica si chiar din cea publica a unor indivizi. Fie ca au avut condamnari, fie ca au sfidat opinia publica sau pur si simplu si-au batut joc de cetateni din functiile publice in care au fost alesi ori numiti. Hai sa dam nume, ca altfel Oprea, Piedone sau Ponta daca nu se auzeau nominalizati in piete ar fi stat si acum in functii (nu ca Oprea a plecat singur, insa Ponta a inteles ca ar fi fost maturati amandoi) dupa tragedia din Club Colectiv.



Apreciez ca esenta demonstratiilor este exprimata in articolul tau: da, tinerii nu cer plecarea PSD si (re)venirea PNL (de fapt a PD revopsit). O noua clasa politica nu inseamna rotirea cadrelor, fie acestea chiar formate din tineri politicieni de 30-40 de ani. Multi dintre tinerii parlamentari care pretind ca ne reprezinta sunt fosilizati, deprinsi cu metehnele celor pe care-i vrem plecati definitv sau chiar au dosare penale pentru coruptie.
Damian, nu vreau sa dau eu aceste nume pentru ca tinerii din piata sunt indreptatiti sa faca asta, sa puna degetul pe rana si sa-i trimita, nominal si colectiv, unde le e locul. Locul lor este departe de zona deciziei politice si administrative. Si eu m-am saturat! Am scris si am spus asta in articole, in emisiuni, in dezbateri publice, in orice situatie. Fara sa fiu grobian, sa lovesc gratuit sau sa uit de bun-simt. Stii ca este asa si cine se indoieste nu are decat sa caute cartile mele de publicistica, in inregistrari, pe blog…

Haideti sa treceti la curatenie generala, nu asteptati din partea lor sa plece. N-o vor face. Generatia mea a trait asta dupa ce in 1989 am crezut ca securistii si comunistii vor fi inlaturati. Damian, au ajuns sa ne conduca! Ei si beizadelele lor! Ridicati vocile impotriva celor care conduc partidele care s-au rotit la guvernare, faceti cunoscute numele celor care trebuie sa plece in acest moment. Nu repetati erorile pe care noi le-am facut, din slabiciune si din nestiinta, si pentru care suntem vinovati in fata generatiei voastre. Astazi, de Ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, omul pe care care l-am ales ca reper in viata, Regele Mihai va spus ceea ce cred si eu: Timpul Romaniei voastre a inceput!

PS: Va recomnad sa cititi si textul lui Damian. Sunt convins ca Damian Irimescu va avea multe lucruri interesante sa va spuna si pe alte teme pe blogul sau.

vineri, 6 noiembrie 2015

Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională

Am primit multe întrebări din partea prietenilor, cunoscuţilor sau pur şi simplu de la oameni pe care nu-i cunosc sau nu au vrut să-şi decline identitatea (de regulă, cu aceşti ,,anonimi,, nu discut, dar acum fac o excepţie) despre cum trebuie înlocuită clasa politică sau cum ,,schimbăm sistemul,,. Aceste întrebări arată o preocupare reală a unei părţi importante din societatea românească. Acum, a venit rândul străzii. Dar nemulţumirea a străbătut generaţiile de după 1989. Cei care mă cunosc sau au urmărit activitatea mea, precum şi cei care ştiu poziţiile mele publice, au intuit răspunsul încă înainte de a fi citit titlul. :)


Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională. Argumentele se află în cărţile de istorie, chiar şi în acelea prin care s-a încercat ascunderea adevărului. Şi se mai află în prezent, prin ceea ce oferă Familia Regală societăţii româneşti.

Regele Mihai I al României este un exemplu pentru orice tânăr debusolat. Pentru oricare dintre politicienii care par a nu avea instinctul de a servi interesul Ţării şi al fiecărui cetăţean. Pentru dascălii umiliţi prin salarii proaste şi un sistem care aruncă educaţia undeva la periferia preocupărilor celor care guvernează. Pentru cei care cred că perseverenţa şi rezistenţa se măsoară în ore sau zile, nu într-o jumătate de secol şi activitatea zilnică. Pentru cei care simt că sunt nedereptăţiţi într-o societatea care nu recompensează profesionalismul şi creativitatea, ci tolerează impostura şi nepriceperea promovate drept criterii de numire în funcţiile publice. Pentru cei care cred justiţie până la capăt dar sunt descumpăniţi de lentoarea cu care se face dreptate în România sau sunt temători ai opri pe cei care încearcă să revină în prim-planul vieţii publice după ce sunt dovediţi ca infractori.

Regele a avut puterea de a transfera Principesei Moştenitoare Principesa Margareta nu doar responsabilitatea, dar şi instinctul de a face bine. Crucea Roşie a renăscut sub conducerea Principesei care arată implicare şi forţă de a reprezenta. Eleganţă, altruism, rafinament, echilibru şi prezenţă publică remarcabilă. Căutăm modele? Oare nu avem în aceşti oameni răspunsul la toate întrebările tinerilor, soluţia pentru remodelarea relaţiei între instituţiile statului?

Schimbarea sistemului nu înseamnă rotirea cadrelor într-o republică (nici nu ştim de care fel, prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară, bananieră...), ci prin revenirea la cursul normal al României în istoria Europei, de păstrare a tradiţiei Monarhiei Constituţionale.

luni, 2 noiembrie 2015

Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!

Lacrimi pentru zeci de tineri ucisi intr-un incediu dintr-un club bucuresteansi rugaciuni pentru cei peste 180 de raniti, multi dintre ei agonizand in sectiile de terapie intensiva din spiatale. Cum a fost posibila o astfel de tragedie, cum de un concert de rock se poate sfarsi cu o tragedie, cine este responsabil ca un club nu are autorizatie de functionare si mai multe dintre activitati au fost organizate ilegal? In Club Colectiv s-a petrecut o nenorocire care sper sa fie un moment zero pentru administratie, pentru politicieni, pentru noi toti... De acum, dupa o tragedie de proportii care arata ineficienta administratiei si dispret fata de lege, nu se mai poate merge asa!


Stiu ca la concert erau foarte multi jurnalisti si bloggeri care relatau despre artisti si despre un eveniment care i-a reunit pe tineri. Gandul meu se indrepta si catre ei.
Un gand de incurajare pentru tineri si familiile lor, de compasiune si de speranta ca vor trece peste o incercare teribila. Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!