joi, 31 decembrie 2015

O umbră în cenuşa din Colectiv

Este risc asumat să faci bilanțul lui 2015 când știi că minusurile acoperă în mod dramatic realizările. Şi nu ne uităm înapoi doar la ceea ce s-a petrecut în țară, ci şi la felul în care trăiesc românii oriunde s-ar afla ei. În mod paradoxal, România şi Republica Moldova au străbătut o perioadă prelungită de criză politică. Pare pur şi simplu că dihonia domnește şi destramă încercările de a construi pe temelia stabilității şi a durabilității unor programe de dezvoltare a celor două societăți.

 
În timp ce în România schimbarea s-a produs ca efect al protestelor de stradă, urmând ca în 2016 să se tranșeze disputa prin sorții electorali, alegerile de peste Prut au arătat că se poate merge din rău în mai rău, în timp ce curg declarațiile optimiste. Marile scandaluri de corupție şi arestările spectaculoase nu au avut darul de a întări încrederea în funcționarea justiției, ci mai degrabă au întărit convingerea cetățenilor că dreptatea se face doar pe jumătate în timp ce politicienii rămân prizonierii unui sistem care-i iubește pe corupți. Puțin sau aproape deloc nu se recuperează din ceea ce s-a furat, în timp ce indivizii condamnați revin în sistem pentru a-şi proteja clanurile.
Strada pare a avea răspunsuri potrivite la marile provocări ale anului care se încheie, chiar dacă așteptările rămân considerabile din partea unei clase politice mereu restanțieră în faţa cetățenilor. Chișinău şi București au părut unite prin amploarea protestelor celor care s-au săturat să fie trași pe sfoară. Tragedia din Clubul Colectiv, soldată cu 63 de victime şi cu sute de râniți, rămâne simbolul lui 2015. Prin schimbările radicale pe care le-a produs şi prin valul de emoție generat în rândurile românilor. Ar fi putut să fie anul prin care clasa politică să se schimbe atât la București, cât şi la Chișinău. Departe de a se realiza această dorință exprimată la toate nivelurile, din stradă şi până la Președinție!

Parlamentul de la București a modificat în rău codul electoral, prin alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin şi desemnarea președinților de consilii județene de către consilieri, iar pe final de an au fost acordate pensii speciale pentru demnitari şi pentru cei aleși la nivelul administrației locale şi județene. Decizii care pot afecta nu doar echilibru sistemului de pensii, ci şi relația dintre cetățean şi ales. Corupția generalizată este devoalată de dosarele instrumentate de DNA şi DIICOT. Se confirmă ceea ce vocea poporului reclama tot mai puternic. Neîncrederea în Parlamentul României a fost alimentată chiar prin decizii de tipul celor de mai sus, ba chiar s-a amplificat din cauza împiedicării justiției de a-şi face treaba. Unii senatori se miruiau pentru a se feri de instituţiile statului de parcă venea holera şi nu procurorii.
La Chișinău, fractura dintre partide este atât de mare încât te întrebi ce s-ar putea face dacă scorurile electorale lasă mereu situația în coadă de pește. Proruşii își fac planuri de o apropiere tot mai puternică de Putin în timp ce harta României Mari este ruptă de un parlamentar agresiv. Băncile sunt prădate în timp ce parlamentarii aruncă premierii peste bord. Tabloul are tușe caraghioase, dar şi tragice. Nivelul de trai a continuat să scadă fără ca un ajutor consistent să vină dinspre Uniunea Europeană sau România. Speranțe pentru anul viitor? Doar dacă ne încăpățânăm să credem că traseul proeuropean va fi urmat în ciuda oricăror încercări ale Rusiei de a deturna Basarabia de la drumul firesc de reunificare cu țara mamă sub umbrela UE.
Performanțele economice surprinzătoarea înregistrate în 2015 nu au darul de a ne bucura peste putință. Negocierile Guvernului Cioloș cu sindicatele sunt extrem de dure, iar acordul pare un compromis cu durabilitate până în luna mai. Prea puțin pentru a umple sacul de așteptări pe care cetățenii le au în privința standardului vieţii. Românii nu părăsesc scepticismul în partide şi politicieni până nu vor simți că le merge ceva mai bine decât luna precedentă. Mă tem că în incendiul din Colectiv s-au făcut scrum orice argumente pentru care să considerăm 2015 un an bun. Momentele de solidaritate au fost spulberate de acuzații la adresa sistemului corupt care ucide.
Miniștri iresponsabili, medici înfrânți de bacteriile intraspitaliceşti, pompieri mituiți de patroni inconștienți şi, peste toate, valul de ură la adresa bisericii şi a preoților. Iluzia că anul viitor poate fi altfel decât cel care se încheie nu se poate metamorfoza în absența oricărui efort din partea celor aleși să reprezinte electoratul. Ori nu se pricep, ori nu vor. În cenușă, umbra păsării Phoenix este încă vizibilă, dar nu se întrevăd motivele pentru care am putea fi optimiști. 2016 nu se anunță deloc un an liniștit. Dimpotrivă, temerile legate de insecuritatea cetățeanului şi de derapaje majore de la democrație sunt tot mai mari. Rămâne să vedem dacă acestea se vor adeveri sau mintea cea de pe urmă ne va salva de la perpetuarea declinului democrației. Este provocarea anului în care vom intra peste câteva ore.

Mihai FIRICĂ

joi, 17 decembrie 2015

Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale

Rep.: Vineri, 11 decembrie 2015, juraţii au deliberat: Craiova nu este pe lista scurtă a oraşelor calificate în finala pentru Capitala Europeană a Culturii din 2021. Acum, stând strâmb dar judecând drept, raportat la „bilele negre“ pe care cam toată lumea le ştia, nu cumva cineva le-a vândut craiovenilor timp de vreo doi ani de zile iluzii la kilogram în privinţa şanselor într-o astfel de competiţie?
Mihai Firică: Juriul nu cred că a avut ca prioritate analizarea dosarului Craiovei, ci toate cele 14 candidaturi în ansamblu. Nu văd de ce ne-am plasa în centrul atenției când nu s-a petrecut asta. Sigur, din postura noastră de craioveni ni se pare că a căzut cerul. N-o luați chiar așa. De altfel, vedeți că echipa care și-a asumat până acum meritele și beneficiile candidaturii, amanetând chiar și un scontat succes, a trecut repede peste eșec. Nu și-a asumat nimeni nereușita, dându-se fie vina pe arbitraj, adică pe juriul care nu-i iubește pe regățeni, fie pur și simplu pe ghinion.
S-a creat un orizont de așteptare supradimensionat, dovadă fiind și impactul nesemnficativ asupra unor orașe europene care au deținut acest titlu. Bilele negre de care vorbiți erau și încă mai sunt în bagajul nostru încă de acum 25 de ani. Culturnicii locali și-au făcut mult prea mult numărul iar acum decontăm toată comunitatea tot ceea ce ține de birocrația, incompetența, autosuficiența, mediocritatea și impostura din zona culturală a Craiovei. Nu s-a putut recupera ceea ce s-a risipit în decenii de incoerență și provincialism desuet. Treceți în revistă doar directorimea ultimelor decenii de la nivelul instituțiilor de cultură din Bănie, plus bugetele de oameni săraci ai sudului și aveți explicația de ce toată agitația în jurul dobândirii unui titlu pompos a fost risipă de bani, prea mare chiar și pentru un oraș de mai mari dimensiuni, dar și de energie. Și e resursă de dezamăgire și atacuri în prezent.

Rep.: Practic, la ce criterii a şchiopătat Craiova pe parcurs, după startul lansat cu surle şi tobe în această competiţie?
Mihai Firică: Parcurs, spuneți? Păi, s-a pornit în zig-zag, schimbându-se sloganul, sigla, conceptul, ba chiar și filmulețele de prezentare. Craiova nu poate fi ușor identificată pe harta culturii contemporane și asta o spun cu regret, deși unii patriotarzi locali vor strânge din pumni. Vă rog să-l întrebați de un bucovinean, moldovean, dobrogean sau ardelean care sunt cuvintele pe care le asociază cu Bănia și o să vreți să încheiem aici dialogul. Spun asta din postura jurnalistului căruia nu cred că i se poate reproșa că nu a susținut candidatura orașului natal. Dimpotrivă, mi s-a reproșat că, vezi Doamne, am susținut demersul actualului primar de parcă o candidatură a urbei era legată strict de numele Olguței Vasilescu. Vedeți, aici s-a greșit, cu politizarea excesivă, de o parte și de cealaltă.
Rep.: Nu cumva a fost supralicitată capacitatea unor instituţii de cultură de a obţine „puncte“ în această competiţie, în vreme ce altele s-au mulţumit cu minima rezistenţă şi formalismul birocratic ? Hai, ca să mă fac acum şi avocatul diavolului, un confrate jurnalist sintetiza cam aşa: Filarmonica voastră este mai mult decât o locomotivă, dar nu are… vagoane ! A prins viteză şi a luat-o la sănătoasa şuierând zdravăn, dar de una singură…
Mihai Firică: Corectă observația confratelui jurnalist deși nu-i știu numele… Filarmonica Oltenia a crescut prin diversificarea programelor, a artiștilor invitați, un exemplu fiind Stagiunea Europa. Cu astfel de proiecte de anvergură și viziune europeană s-ar fi putut câștiga competiția. Restul, doar la stadiul de vagoane. Trist, însă surpriza neplăcută a fost Teatrul Național din Craiova, absent din acest proiect. Susținere decât formală, mai mult prin minunatul om Emil Boroghină, și domnia sa venind mai bine zis dinspre Festivalul Shakespeare. Să nu vorbim doar despre instituțiile de cultură. Unde au fost uniunile de creație și de ce nu s-a auzit vocea mediului universitar? Nu este o întrebare retorică. Răspunsurile sunt aşteptate de la ambele tabere. Am spus la vremea cuvenită aceste lucruri, atât public dar şi celor care făceau programul de oraş candidat Dar, nu-i așa, cine sunt eu?
Rep.: Nu vreau să închei într-un registru pesimist, dar se pune, totuşi, întrebarea: ce va fi după momentul de vineri, 11 decembrie 2015?
Mihai Firică: Instituțiile de cultură craiovene vor continua să-și îmbunătățească programele, sunt convins de acest lucru. Ar fi făcut-o și fără candidatură. Tinerii manageri vor să demonstreze că au urcat o treaptă față de predecesori, indiferent de erorile pe care le fac sau de lipsa de viziune în echilibrarea echipelor cu care lucrează. Mi-ar plăcea să văd majorate bugetele instituțiilor care sunt finanțate de primărie și consiliul județean că vor crește anul viitor. Ar fi un semn de normalitate și voi cere public să se suplimenteze bugetele.
În altă privință, nu cred că am ieșit îmbogățiți după aventura de oraș candidat la titlul de capitală europeană a culturii: Craiova nu are o identitate vizuală, nu are o strategie de dezvoltare culturală, autoritățile nu-și propun să construim un palat al culturii. Referitor la acest ultim punct să știți că e greșit să transformăm un centru multifuncțional destinat afacerilor în altceva. Total neproductiv și ilegal pe deasupra. Cu excepția Teatrului Colibri, celelalte instituții au nevoie de sedii şi de săli noi, de bani mai mulți pentru salarii și fonduri pentru colaboratori. Este nevoie de bani pentru instrumente noi, costume, spaţii de expoziţii, ateliere de creaţie. Vedeți în ce spațiu liliputan își desfășoară activitatea Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. O rușine! Lipsa de resurse îi împinge pe tinerii care vor să creioneze proiecte de anvergură la caricaturizarea actului cultural, improvizații și realizări liliputane. Aceste lipsuri ies în evidență și arată dramatic: Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale. Trebuie să reconstruim din temelii statutul oamenilor de cultură, să-i repunem pe creatori în fruntea comunităţii, nu cum sunt acum, mai mult toleraţi de autorităţile care au alte priorităţi… de partid. Dar parcă am stabilit că e vorba de un blitzinterviu, așa că mă opresc aici, deocamdată.
A consemnat Cristian VOICU (Ora de Dolj - Ora de stiri)

luni, 7 decembrie 2015

Decembrie. Poezie și vin fiert

După cafea, am intrat în sezonul vinului fiert, melancolici, lecturând lângă sobă (calorifer, radiator etc). Plus persoana cu care să citiți, ca tabloul să fie perfect. De data aceasta, dau eu poezia. Poemele le găzduiește revista Scrisul Românesc, nr 12/2015


Și unul dintre poemele din grupaj:

New York de pe Jiu

îmi număr pașii cadența silențioasă după o zi perfectă
o zi ca oricare alta
orașul limbut amuțește seara
aidoma vietăților din parcul bibescu –
trăsurile de altă dată le auzi doar în somnul cu ochii deschiși
spre dimineață
oamenii din orașul meu nu mai visează sunt concreți
cine e prins riscă să fie aruncat din melancolie direct în șanț
spectacolul vieții nu are final
totul se rostogolește trepidant
apoi vine seara asurzitor de tăcută

liniște așadar în imensul platou de filmare
un oraș de câmpie cu margini incerte
în care legendele despre subterane sunt mai gustate de public
decât poveștile din bronx harlem fața luncii sau valea roșie

filmele americane sunt proaste (asta a spus marele scriitor încă în viață!)
că sunt ușor de înțeles că n-au farmec intelectual
și nici măcar nu te pun pe gânduri
și din cauză că nu se toarnă în Bănie
undeva pe lângă umbra calului lui michael the brave
cum ne-au botezat hollywoodienii viteazul
în orașul meu de pe coasta estică a europei

nu ne plac filmele cu happy-end dar fără speranță

sâmbătă, 5 decembrie 2015

România văzută din tren

Am citit sute de mesaje ale românilor cu ocazia Zilei Marii Uniri. N-am citit niciunul scris în băşcălie chiar dacă în spetele unora am intuit calculul politicianist de speculare a momentului. Să fie primit, domnule politician, dar să ştii că faptele vor cântări şi nu pozele cu tricolorul în care ţi-ai zugrăvit poza de profil. Din Basarabia, Bucovina şi Ucraina până în Bulgaria şi Serbia, românii au trimis mesaje prin care îşi exprimau, în diferite moduri, sentimentele de unitate în culorile naţionale. Însă dincolo de toate aceste semne de firească încredere în ceea ce reprezintă dintotdeauna naţiunea română se vedea şi umbra. Acolo a fost lăsată, pentru o singură zi, dezamăgirea într-o clasă politică lipsită de responsabilitate, incapabilă să ofere şi să construiască pe termen lung un proiect de ţară, ba chiar nocivă prin actele grave de corupţie la care se dedau chiar exponenţii săi de vârf. Doar pentru o zi am drapat realitatea în tricolor şi am încercat să ne redescoperim mândri şi demni în lume. O singură zi!

Ziua Marii Uniri a fost sărbătorită, ca şi în ultimii ani, printr-o călătorie simbolică a Familiei Regale cu Trenul Regal. 1 Decembrie 2015 a fost străbătută Oltenia, reamintind tuturor românilor că Regele Carol I a intrat în ţara căreia urma să-i dedice întreaga existenţă şi să o ridice în modernitatea chiar pe la Drobeta Turnu Severin. Mii de români au salutat Familia Regală pe tot traseul, din Turnu Severin, prin Filiaşi, Craiova, Slatina, Titu şi Băneasa. A fost un eveniment pus sub efigia fondatorului dinastiei române, Trenul Aducerii Aminte reunind sub acelaşi stindard inimile celor care au salutat-o pe Principesa Moştenitoare Margareta a României, femeia care va prelua de la Regele Mihai misiunea de a recâştiga îndrederea cetăţenilor şi de a remodela moharhia. Cu puţine excepţii, au lispsit politicienii şi bine au făcut, deoarece lucrurile se schimbă şi speranţa este acum la tinerii pe care i-am reîntâlnit în gări, în pieţele publice şi la manifestările dedicate Marii Uniri.



Trenul Regal a devenit un simbol care reuneşte regiunile istorice ale ţării şi oferă un model de altruism, dăruire şi generozitate prin actele caritabile care se organizează în timpul călătoriei. Anul acesta sumele oferite de oameni de afaceri şi societatea civilă vor fi destinate îngrijirii victimelor incendiului din clubul Colectiv. Peste timp, exemplu Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, cea care a fost înnobilată de poporul român cu titlul de Mama răniţilor, a fost continuat de 1 Decembrie. O zi însorită, neobişnuit de caldă, în care ne-am luat porţia de speranţă şi de visare. Dar cum arată ţara şi oamenii ei dintr-o altă perspectivă decât aceea îngustă a calculului politic şi al geambaşilor de promisiuni?

România văzută din Trenul Regal are privirea acelui copil căruia Principesa Moştenitoare i-a întins mâna, i-a zâmbit şi i-a spus La mulţi ani! Uşor temătoare, căutând un sprijin în ceea ce ştia până atunci despre o regină, zâmbind ca un răspuns la cea din faţa sa. Privită dinspre cei care inspiră şi dau şansa enormă de a avea speranţă, România cea de pe peron şi din gările ţării, nu doar cele străbătute de Trenul Aducerii Aminte, este încă în aşteptare dar pare a avea forţa de a nu mai fi pasageră între diversele trenuri ale istoriei. Şi are speranţa că, peste puţin timp, doar va aştepta oaspeţi fără a fi nevoită să-şi caute norocul oricunde altundeva decât acasă.

Mihai Firică

Fotografiile sunt realizate de către domnul Daniel Angelescu, fotograful oficial al Casei Regale, mărturii în timp al speranţei şi încrederii cu care românii înconjoară Familia Regală.

Drobeta Turnu Severin

Filiasi

Craiova

Craiova (foto Daniel Botea)
Slatina

Titu
Băneasa


Evenimentele cuprinse în programul "Anul Regal 2016" au debutat în mod fericit!

joi, 3 decembrie 2015

Adevărul lui TOLO, realitatea de sub preș: MIZERIA UCIDE!

Medicii de la Spitalul de Arsi au rupt tacerea: victimele care au supravietuit dupa incendiul din Club Colectiv mor cu zile din cauza unor infectii provocate de virusii din spitale. In numele acestor medici a vorbit unul singur, sursa credibila a lui Catalin Tolontan. Bomba din Sanatate a explodat si sper sa faca victime printre profitorii sistemului!

Haideti sa vedem ce se petrece in toate spitalele din Romania, chiar la cele cu pretentii. Jurnalistii au aratat mizeria care a pus stapanire pe sistemul medical, de la ghereta portalului pana in blocul operator, de la brancardierul care nu te duce daca nu-i strecori 5 lei pana la chirurgul caruia-i dai ,,pentru toata echipa,, ca sa te urce pe masa de operatie. O mizerie care ucide. "vii in spital cu o boala si pleci cu alte 3-4, daca mai pleci" nu este o butada, este un crunt adevar. Se va schimba ceva dupa acest nou scandal? Cu exceptia catorva trepadusi politici vor plati si cei care profita de mizeria din spitale, furnizorii de medicamente la suprapret, clientii retelelor de spaguire a managerilor de spitale?


Ma bucur ca Digi24 a preluat subiectul si l-a amplificat, ca au fost primii jurnalisti care au reactionat dupa informatiile publicate de catre Tolontan.