sâmbătă, 31 decembrie 2016

Să avem puterea de a găsi calea către renaştere, către credinţă şi dragoste

Dragi prieteni, vă doresc un An Nou mai bun, cu numeroase realizări şi speranţe împlinite. Fie ca gândul luminos să învingă mereu, găsind în noi puterea de a dărui ceea ce am dori să primim la rândul nostru.
Să avem puterea de a găsi calea către renaştere, către credinţă şi dragoste, cu înţelepciune.


La mulţi ani!

joi, 8 decembrie 2016

Fereşte-te când vrei să te mint frumos!

Cum se nasc știrile false? Nu ai nevoie de un laborator, nici de o echipă de agenți sub acoperire răspândită prin redacții. Etapa aceasta de manipulare prin mass-media clasice sau prin rețele de „răspândaci” este depășită, deși serviciile secrete încă o mai folosesc. Este suficient ca un ins cu imaginație malefică și un cont pe rețelele de socializare să treacă la treabă. Cu cât va fi mai gogonată, cu atât minciuna își va răspândi toxicitatea prin viralizare, răspândită aidoma cazurilor de îmbolnăvire în masă.

Poate că dosarul „Primăvara arabă ” nu se încadrează la acest gen pentru a-l folosi ca exemplificare. Acolo au lucrat mai multe entități, printre care servicii secrete și grupări religioase fanatizate pentru care Facebook este un teren roditor. Cel mai spectaculos caz de folosire a informațiilor false este cel al orădeanului Ovidiu Dobrotă, cel care a reușit să viralizeze știri false care l-au ajutat pe Donald Trump în campania prezidențială americană. Un caz pe cât de spectaculos, pe atât de nociv. 


Atracția pentru informații spectaculoase, care au doar un înveliș de credibilitate și un conținut imaginar, poate fi explicația promovării de către oameni de bună credință. Cei mai mulți o fac pentru ca alți cunoscuți să afle „noutatea” sau pentru ca ei să pară bine informați sau cât mai aproape de sursă. Este mecanismul perfect de răspândire a bolii. Mass-mediaclasice au obișnuit publicul cu un conținut verificat al jurnalelor de informații, au oferit ani de-a rândul știri verificate, chiar dacă uneori nu conforme deontologic sau balansate. Însă erorile au reprezentat un procent infim. În cazul tentațiilor de manipulare din partea mass-media clasice există metoda verificării prin încrucișare, adică urmărirea informației și la alte canale pentru a înlătura „zgura” sau amprenta stilistică a jurnalistului. În plus, accesul rapid la Internet descurajează orice jurnalist tentat să „coafeze o știre” sau să fure o știre neverificată. 

Dar ce te faci într-un spațiu slab reglementat și unde nu se aplică vreun cod deontologic? Eventual un cod al piraților, dar asta e o glumă. Mă tem că încă nu avem anticorpii necesari pentru protecție și nici nu se formează un cordon sanitar prin reglementare. Pe asta se bazează și cei care fac audiență prin manipularea unor știri false. 
Dar vânătorii de audiență online mai speculează ceva. Nu se mulțumesc doar cu titluri de genul „Vezi aici”, „N-o să vină să crezi” sau „Știrea care ne afectează pe toți”. Au înțeles că întreținerea panicii prin știri senzaționale este cel mai roditor teren pe care înflorește audiența aducătoare de profit. Așa că toarnă știri despre conflicte iminente, despre catastrofe care se vor întâmpla la oră fixă sau dezvăluie conspirații la nivel mondial. Nu le mai ajung blogurile și folosesc site-uri dedicate ori canale youtube. Rețelele de socializare amplifică, după principiul bulgărilor de zăpadă, avalanșa de știri false. Specialiștii în comunicare au arătat că în campania electorală americană efectul acestor informații scornite prin România au ajutat un candidat, distrugând echilibrul dintre competitori. Informația a fost confirmată de serviciile secrete americane, adăugând și utilizarea unor „troli” de sorginte rusească. Așadar, în ciuda restricțiilor impuse de legislația unei țări, volatilizarea frontierelor virtuale poate avea ca efect distrugerea democrației. Dacă depășim cadrul subiectului abordat, gândindu-ne la utilizarea informațiilor toxice de către teroriști, ne dăm seama că bombele sunt simple spectacole de sunet și lumină față de efectul distrugător al acestor „nevinovate” invenții. 

Cum ne apărăm în fața avalanșei de știri false care ne izbește când accesăm rețelele de socializare? Ușor de spus, greu de pus în practică. Mă voi opri doar la una dintre soluții, fără a vorbi și de pericolul supra-reglementării care poate genera restricționarea libertății. Prin educarea consumatorului. Sună rigid, pare un citat din ora de educație civică sau din ceva abstract. Dar ce ar fi să verifici o informație înainte de a o răspândi? De ce să dai „share” înainte de a te lămuri despre ce este vorba? Canalele media nu conspiră la nivel planetar, nici nu pot îngropa o informație validă pentru marele public. Se va găsi cineva onest care să o aducă în atenția publicului. Când accesezi un site care pretinde că deține o exclusivitate și nu vezi acea informație preluată de canale de calitate, care pot fi sancționate pentru derapaje de la legislație, este limpede că trebuie să devii suspicios. „Crede și nu cerceta” nu se aplică și de un consumator de media care nu vrea să fie mințit. Nu cumva, așa cum observăm la unii dintre noi, vrem să primim acele știri care ne fac plăcere, care ne oferă adrenalina pe care ne-o dau filmele sau mai știu ce surse din spațiul virtual?

Tentația pentru creșterea audienței sau „succes” o au și jurnaliștii veritabili. Câțiva dintre ei au pierdut premii Pulitzer după ce au căzut în păcatul de a inventa reportaje sau de a-și regiza știri. Vă imaginați ce pot scorni niște bloggeri sau zvonerii. Dacă vrei să primești știri care ți-ar fi pe plac dar care nu există măcar să te ferești să dai mai departe, dragă cititorule. În absența oricărei măsuri de autoprotecție poți primi ceva într-atât de toxic încât drogul să-ți pară o adiere, o pală cu praf alb, în comparație cu tăvălugul de minciuni care te va pune la pământ.
(Jurnal Românesc

miercuri, 30 noiembrie 2016

Pentru un jurnalism de calitate în comunităţile româneşti

Mă bucură preocupările jurnaliştilor români din Basarabia, Valea Timocului şi Morava pentru promovarea valorilor naţionale, pentru abordarea curajoasă a subiectelor privind comunităţile lor şi creşterea calităţii materialelor jurnalistice. Ediţia a doua a concursului "Tinere talente" mi-a oferit argumente pentru a crede cu putere în dezvoltarea jurnalismului în limbă română în toate comunităţile de conaţionali din jurul României. Felicitări tuturor participanţilor, în special celor laureaţi, precum şi prietenilor din Craiova care au fost alături de Jurnal Românesc şi de această dată!


duminică, 20 noiembrie 2016

Faceţi podul! Lăsaţi şpaga(tul) între buzunarul propriu şi bugetul Craiovei

O comunitate îşi demonstrează puterea nu doar prin prosperitatea financiară, dinamismul economic sau standardul condiţiilor de viaţă, ci şi prin reacţia autorităţilor privind problemele sesizate de cetăţeni. Ce fel de comunitate suntem noi, craiovenii? Nu mă număr printre cei care doar critică, deşi nu este un defect a semnaliza probleme sau o obligaţie de a propune şi soluţii. Sunt numeroase exemple pe care oricine le poate găsi dacă are curiozitatea de a afla răspunsul la întrebarea ritoasă "Da' tu ce ai făcut?". Cârcotaşii sau avocaţii din oficiu ai autorităţilor au la îndemână suficiente surse publice. Spun asta din cauză că în Craiova a crescut o faună avocăţeasco-bugetară care reacţionează securistic de fiecare dată când un cetăţean exprimă o opinie critică. Aşadar:



Un monument-simbol al Craiovei continuă să se degradeze. Podul Suspendat din Parcul Nicolae Romanescu (DJ-II-a-A-07924) a ajuns o ruină, un adevărat pericol pentru vizitatori. Au trecut mai multe luni de când am sesizat această problemă şi aproape două luni de când s-a promovat filmarea de mai sus. Nu există niciun semn de avertizare pentru cei care se pot răni din cauza podelei rupte şi putrezite. O nenorocire se poate întâmpla în orice moment dar "gospodarii" craioveni aruncă doar promisiuni. Podul Suspendat nu a fost inclus în proiectul de peste 12 milioane de euro pentru lucrări de reabilitare a Parcului Nicolae Romanescu. Asta arată cât de lipsită de viziune şi de interes pentru banii publici este actuala administraţie Vasilescu...



Nu pot să ridic din umeri şi sau să întorc privirea din cauză că sunt înjurat şi ameninţat de indivizi angajaţi în structuri bugetare sau plătite din bani publici, slugi angajate doar pentru "a ţine spatele" liotei de politruci ineficienţi. Vreţi să fie rănit sau să moară cineva ca să vă mişcaţi, dragi edili? Tot nu mă pot obişnui cu gândul că suntem o comunitate de gelatină...

joi, 10 noiembrie 2016

Visul transformat în coșmar: „Tu nu ești America!”

Târziu, în noapte, la scurt timp după victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii pe străzile din San Francisco au ieșit studenții să protesteze împotriva a ceea ce ei spun că reprezintă o fraudare a democrației. Nu șampanie și confetti, ci gaze lacrimogene și confruntări cu poliția. Ce președinte nou ales și-ar dori ca studenții să strige, la doar câteva ore de la alegerea sa în funcția de șef al SUA, că nu-l acceptă?



„Tu nu eşti America. Noi suntem America” este un strigăt al celor care se simt înfrânți de un sistem care permite ca demagogia și bădărănia să înlocuiască spiritul democratic. Visul American se preschimbă în coșmar când electoratul, sătul de un sistem în care pretinde că nu se regăsește, votează cu dispreț la adresa tradiției americane.
Accidentele în democrație pot degenera drame greu de imaginat de alegătorul care nesocotește votul. Alegerea lui Adolf Hitler s-a făcut, nu-i așa, într-un cadru democratic, exprimând voința cetățenilor liberi. Însă când sărăcia sau controversele din societate apasă pe umerii electoratului se întâmplă ca discernământul colectivității să fie alterat. De multe ori, politicienii fără scrupule și fără program câștigă în fața celor cu o pregătire superioară, cu o agendă clară de lucruri realiste pe care să le facă spre binele colectiv. Iluzia că în democrație cei corecți câștigă devine o naivitate când Trump triumfă după ce s-a urcat cu picioarele pe cultul eroilor, a jignit sau a excelat în misoginism de-a lungul campaniei.
Ni se va spune că noi, românii, nu trebuie să ne pronunțăm asupra votului americanilor, având încă multe de învățat. Dar despre Brexitul care amenință unitatea Marii Britanii avem voie să ne dăm cu părerea, precum chibiții? Demagogii au avut succes doar prin exploatarea fricilor artificiale, pe cultivarea urii împotriva străinilor și a minciunii că relația cu Uniunea Europeană se va schimba „doar un pic”. Să ne abținem când vedem că Igor Dodon câștigă cu un program care duce Republica Moldova către prăpastia economică a hrăpăreței Rusia? Ce ar fi să nu discutăm că un socialist pro-moscovit poate câștiga alegerile în Bulgaria? Sau e diplomatic să trecem sub tăcere democrația originală a lui Erdogan în Turcia? Este OK să ne prefacem că nu auzim discursul xenofob al maghiarului Orban? Simbolurile democrației sunt înlăturate rând pe rând de cei care cred că sistemul le fură averile prin impozite și taxe, că o grupare ocultă face jocurile la nivel mondial. Însă nu cumva profită tocmai acei politicieni care nu au nimic de oferit, doar iluzia răzbunării pe sistem și spectacol gratuit?
O Americă măreață? Hei, asta îmi sună cunoscut! Nu doar frizura seamănă cu cea a lui Corneliu Vadim Tudor, ci și sloganul, furat de la predecesori iluștri. O Românie Mare promitea și Vadim, în timp ce acționari la revista sa mizerabilă erau arabi, asta ca să facem și o altă comparație cu Trump. Pe noi ne-a ferit istoria de o experiență teribilă în care un demagog care promitea execuții pe stadioane să se joace de-a președintele. Să vedem ce vor spune americanii când Trump se va apuca de construit zidul la granița cu Mexicul sau când va interzice intrarea în SUA a musulmanilor… Sau au fost doar chestii de campanie, niște prostioare de care s-a folosit pentru a câștiga?

vineri, 4 noiembrie 2016

Keep going, Codruța Kovesi!

Laura Codruța Kovesi, procurorul general al Direcției Generale Anticorupție, a fost dinstinsă de către Regele Suediei cu titlul de Comandor al Ordinului Steaua Polară. Un eveniment care i-a bucurat pe mulți români dar a stârnit și furia unora care se tem că instituția condusă de Kovesi își face din ce în ce mai bine treaba. Ambasada Suediei în România a promovat un scurt film în care personalități și oameni simpli transmit ce gândesc. Libertatea unei societăți depinde de oamenii onești care slujesc binele individual și pe cel comun, deopotrivă. Keep going, Codruța Kovesi!


vineri, 28 octombrie 2016

CALEA EUROPEANĂ SAU RUSIA? Nu, de fapt, Moldova are doar o variantă: România

În campania electorală nu e tocmai potrivit să discuți aprofundat pe teme importante. E prea mult can-can, prea multe lături aruncate în capul adversarului, multe intoxicări și fumigene. În România și Republica Moldova alegătorii sunt așteptați la urne. Mulți se vor lăsa aștepți și nici nu vor ajunge fie din cauza dezamăgirii acumulate în ultimii 25 de ani, fie dintr-un dezinteres civic adânc înrădăcinat pe ambele maluri ale Prutului.


Ne unesc atât lucrurile bune, cât și problemele și metehnele. La o adică, de ce mai trebuie să ne unim dacă suntem prea săraci, prea leneși, prea dezbinați acum încât să riscăm o eventuală rupere iremediabilă? O abordare grosieră, parcă născută de propaganda lui Putin, de care trebuie repede să ne lepădăm. Cum de altfel trebuie să facem și cu elementele negative care, de fapt, ne țin departe de unire.
Lăsăm tema alegerilor parlamentare din România pentru o altă analiză. Alegerea unui președinte prin vot popular nu este un exercițiu democratic la îndemâna oricăror democrații. Republica Moldova va da acest test duminica viitoare. Sunt numeroase exemple de eșecuri usturătoare. Votul are puterea glonțului și nu e bine să îndrepți arma către tâmplă. Se găsesc destui demagogi și populiști care pot să înșele un popor așa cum ar înșela o precupeață. Sondajele arată că moldovenii se uită cu prea mare intres în gura unui socialist pro-moscovit ca Igor Dodon. Iluzia orietării către Rusia este un cancer oferit electoratului moldovean. Cu asta cred că am spus tot despre un candidat susținut direct de Rusia și de forțe care vor administrarea acestui teritoriu în folosul unei găști clientă a Moscovei.
Andrei Năstase (retras din cursă), Iurie Leancă sau Marian Lupu, tocmai retrași și ei din cursă și chiar Mihai Ghimpu nu reușesc să convingă. Poate fi invocat fenomenul de disipare a votului, însă nici nu s-ar fi putut altfel. Nu există o platformă comună de reunificare și de parcurs spre integrarea în Uniunea Europeană. Simple declarații de bune intenții nu țin locul unei politici corente, cu etape și puncte concrete. Contracandidata lui Dodon apare Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate. Maia Sandu nu are nici experiență de lider și nici nu pare a avea capacitatea de a unifica energiile unioniste. E un fel de Clotilde Armand cu accent moldovenesc, școlită în Occident și dispusă să intre în bârlogul ursului pentru a face ordine. Însă de la a dori până la a putea este un drum pe care mulți nici nu și-l asumă realist, ca să nu mai vorbim de tentative electorale sortite eșecului. În ciuda acestor slăbiciuni, este un politician care are potențial de creștere.
Republica Moldova este un stat eșuat. Probabil că ați mai auzit și citit asta. Oricât de dureros ar fi, realitatea ne arată o republică fără o administrație stabilă. Cu un sistem politic pe care cu greu îl putem încadra ca democratic. Un stat incapabil să-și apere frontierele, cu bănci din care se fură miliarde precum porumbul de pe un câmp părăsit și cu o populație dominată de sărăcie. Mediul economic este în criză, lovit de condiționările și influențele rusești, omniprezente. Tinerii nu au o altă perspectivă decât de a munci în Vest sau în Rusia. Urât viitor are această generație. Pot fi lucrurile altfel? Singura cale este cea europeană, spre România. Însă asta nu se poate dacă te urci într-un tren condus de Dodon spre înghețata Rusie.

marți, 25 octombrie 2016

Reforma clasei politice? Mult joc de scenă şi demagogie

Metehnele rămân, metodele se rafinează, rezultând nepotism şi mediocritate şlefuită. Se retrage şeful unei filiale de partid dar lasă în locul său - de parcă ar fi moştenire de familie - prima poziţie pe liste pentru fiica sa. Baronii bugetari şi-au trimis odraslele la studii în afară, pe bani mulţi, apoi le împing în locul lor, chiar dacă nu au demonstrat nimic, doar pe motiv că au studiat... afară. Alţii le-au construit afaceri alimentate din bani negri şi-i prezintă drept antreprenori de succes. După ce au distrus învăţământul românesc, au făcut praf sistemul de sănătate şi au dus corupţia pe cele mai înalte culmi, politicienii cu ştate vechi ne-au pregătit o mişcare interesantă de infiltrare a protejaţilor. Aşa se explică de ce pe listele partidelor parlamentare, care oricum au făcut la greu schimb de cadre în ultimii ani, au aterizat odraslele, rubedeniile sau “consilierele”. Scandalurile declanşate de alcătuirea listelor pentru alegerile parlamentare au adus în prim-plan noile staruri politice, botezate plastic drept “amazoane”. Intuiţi doar care sunt calităţile respectivelor şi cam care va fi nivelul de eficienţă în viitorul parlament.





Partidele tradiţionale, care s-au rotit la putere sau au furnizat legiuni întregi de penali, simt presiunea publicului care cere feţe noi. În plus apariţia în zona politică a ong-iştilor, cel mai puternic reprezentat de partidul hibrid însăilat în jurul lui Nicuşor Dan, au determinat plasarea în vitrine a unor executanţi docili. Calităţile lor de a fi tineri sau de a dori să se afirme vor fi repede sufocate de disciplina de partid, de mecanismul controlului total reintrodus de votul pe listă şi de legăturile de sânge cu sforarii politici. Majoritatea numelor de tineri puşi de locuri eligibile arată că nici nu se mai depun prea mari eforturi pentru a masca gradele de rudenie cu parlamentarii aparent lăsaţi la vatră.

Vine salvarea din zona ong-iştilor împinşi de o mână invizibilă spre politică? În multe cazuri, se invocă aceleaşi diplome obţinute pe afară, mai rar experienţa sau competenţa demonstrată. Când sapi mai adânc în biografiile salvaţioniştilor dai peste tăticul securist, unchiul penal sau o colecţie impresionantă de burse de studii oferite de o entitate ocultă, interzisă chiar şi în ţări democratice sau ţinută sub control în democraţiile occidentale. Cele mai multe nume aduse la suprafaţă de formaţiunea cu identitate rarefiată a lui Nicuşor Dan nu spun nimic. În multe filiale au fost preferaţi indivizi care nu s-au remarcat prin nimic. Nici profesional, nici în plan civic şi cu atât mai puţin poate fi vorba de notorietate. Nu au excelat nici în afaceri, nici nu au construit ceva în plan social, economic sau cultural. Nişte zero buni de manipulat şi eventual de înlăturat dacă mişcă în front. Nimeni nu i-a văzut la vreo demonstraţie pentru Roşia Montană sau la acţiunile pentru mediu, nici la evenimente caritabile sau să-şi manifeste opinia în vreun fel.



De unde până unde să reformezi clasa politică dacă propui electoratului să voteze nişte zerouri doar folosind argumentul că sunt necorupţi şi că n-au mai făcut politică? Nu pot invoca motive că şi-au văzut de afaceri sau de studii dar că, brusc şi la comandă, s-au săturat de clasa politică. Luaţi rând pe rând la o sumară analiză, că nici nu merită mai mult interes, descoperi că aplică o reţetă ciudată: au conturi recente pe reţelele de socializare, unii şi le-au anulat pe cele vechi, au puţini prieteni şi nu transmit mesaje decât strict controlate, cu o tematică furnizată pe flux. Un soi de armată tăcută, pregătită în laborator, cu noi recruţi instruiţi din mers.



Reforma clasei politice? Nu dinspre partide, ci doar prin schimbarea sistemului electoral, prin aplicarea alegerii uninominale directe, reducerea drastică a locurilor din parlament şi criterii drastice privind conflictul de interese. Acestea sunt principalele puncte. Restul, poate le aplicăm peste alţi patru ani de dezamăgiri şi tensiuni politice.

luni, 10 octombrie 2016

Cutremur în televiziuni. Unde s-a greşit?

Recent, un cutremur de intensitate medie ne-a făcut să ne cutremurăm la gândul că dezorganizarea sistemului poate să provoace victime, nu doar seismul în sine. Cotroversele şi acuzaţiile reciproce au curs în zilele care au urmat. S-a dezbătut mai ceva ca după o partidă de fotbal. Superficial, cu nervi, cu dorinţa de a plăti poliţe, fără a se căuta soluţii reale la câteva probleme grave de organizare. 

Asta s-a văzut la televizor şi, într-un fel, este continuarea unei telenovele în care se imaginează ce poate fi mai rău. Spaima unui cataclism este întreţinută prin invitarea unor „specialiştipentru care ar trebui folosite mai multe rânduri de ghilimele. Sunt nişte aparente dezbateri, degenerând într-o clacă în care bocitoarele de serviciu prevăd raderea României la un cutremur sau milioane de victime. N-aţi uitat anunţurile privind dispariţia planetei sau a speciei umane, nu-i aşa? Aproape fiecare “televiziune de ştiri” drapată în burtiere galbene are corul său de futurologi ai dezastrelor.

Dar ce s-a întâmplat în minutele şi orele care au urmat cutremurului? Nimic în mass-media! Informaţiile au circulat pe reţelele de socializare cu o viteză uluitoare. La câteva minute după producerea seismului puteai afla cum a fost resimţit în diverse localităţi, care sunt problemele sau cum au reacţionat autorităţile. În tot acest timp, pe televiziuni rulau filme în reluare şi nu informaţii utile privind autoprotejarea în caz de seism. Mulţi s-au întrebat de ce nu se relatează nimic, ba chiar au reacţionat dur după ce singurele informaţii erau livrate prin burtiere seci, eliptice, care mai mult adânceau confuzia.

De ce în noaptea cutremurului au curs pe ecrane doar burtiere şi au lipsit informaţiile în timp real? Sunt câteva cauze uşor de identificat. În primul rând, televiziunile s-au temut să greşească. Excesul de reglementare duce la o spaimă în televiziuni generată de frica amenzilor sau sancţiunilor Consiliului Naţional al Audiovizualului. Aidoma unei unde de şoc, redacţiile sunt paralizate în faţa fricii stârnite de pericolul unor pedepse financiare care să le arunce în pragul falimentului, în timp ce şefii preferă aşteptarea decât să-i supere pe patroni. Un calcul cinic poate conduce la ideea că e de preferat să pierzi telespectatori decât să plăteşti o amendă, nu-i aşa?

Unele întrebări sunt retorice, altele nu. În mod evident, lipseşte din strategia de reacţie a autorităţilor, a ISU în special, colaborarea cu mass-media în caz de cutremur. Sau, dacă există măcar schiţată, aceasta a fost uitată în sertar, nefuncţională. Televiziunile au pierdut meciul cu seismul. Sigur, nimeni nu stă să se uite la televizor în caz de cutremur dar orele de după pot fi hotărâtoare. În orice situaţie, informaţia poate salva vieţi, poate ajuta la coordonarea oamenilor izolaţi sau a celor care, încă, au mare încredere în televiziune. Din cauză acum s-a greşit grav de către televiziuni, chiar dacă din această eroare nu au fost consecinţe directe, merită să acceptăm această realitate şi să ne corectăm din mers.

joi, 6 octombrie 2016

Mike Tyson, dacă veneai înainte de proces...

Mike Tyson, boxer de legendă şi condamnat pentru viol la şase ani de puşcărie (a făcut doar trei), a ajuns în parlamentul României. Mike, dacă veneai înainte de proces, te-ar fi scăpat votul parlamentarilor de proces!





Întrebarea zilei: noi ce penal trimitem să se pozeze la tribuna Senatului SUA?

luni, 3 octombrie 2016

Miza? Denunţurile, câteva milioane de euro şi câţiva ani de puşcărie. Dar prejudicierea bugetului cu sute de milioane de euro?

Lotul "Microsoft" a primit condamnări cu executare şi confiscarea câtorva milioane de euro. Vreo 2-3 au averi de zeci de milioane de euro, o vârstă înaintată şi avocaţi care-i vor ajuta să scape mai repede din puşcărie. Fie pe motiv de bună purtare, fie pe bază de opere ştiinţifice elaborate în câteva minute, fie prin comportament exemplar... Rămâne prejudiciul imens adus bugetului, adică societăţii, adică fiecăruia dintre noi. Se va recupera praful de pe tobă atât timp cât între săvârşirea pedepsei şi condamnare trec ani buni.



http://www.stiripesurse.ro/condamnari-la-ani-grei-de-pu-carie-in-dosarul-microsoft_1155376.html: Judecătorii de la ÎCCJ au dat sentințele în dosarul Microsoft. Decizia e definitivă și irevocabilă, iar anii de închisoare sunt cu executare.
Dumitru Nicolae - 2 ani și 4 luni de închisoare, 2.050.000 de dolari confiscați, plus un milion de euro
Dorin Cocoș - 2 ani și 4 luni, 9 milioane de euro confiscați
Gabriel Sandu -3 ani, 2.196.035 euro confiscaţi
Gheorghe Ștefan - 6 ani, 3.996.360 euro
Cum îndreptăm lucrurile? Actualii şmecheri peste câţi ani vor fi condamnaţi? Ce facem cu ei, îi votăm?

marți, 27 septembrie 2016

Comunismul românesc: fericirea pe cartelă


Pe cât de expresivă fotografia de pe copertă, pe atât de nepotrivită când vorbim despre "comunismul românesc". Privind doar coperta, un tânăr de astăzi ar putea crede că alimentele se găseau din belşug, copiii erau îmbrăcaţi în blănuri şi tot poporul o ducea bine, că "se mai găsea şi lumea se descurca".
(foto: Andrei Pandele "Copil cu patru franzele" - Piata Matache, ian 1989)
În ultimii ani ai comunismului românesc, în anii de glorie ai Epocii de Aur, mergeam la magazinul de PÂINE să cumpăr câte o jumătate de pâine pentru un membru de familie. Uleiul se distribuia tot pe baza cartelei, ca şi alte alimente, precum zahărul sau făina. Restul alimentelor, ce prindeai după cozi interminabile, îţi făceau viaţa dulce şi ne-au ajutat să supravieţuim până în "democraţie", ca să stăm pe facebook şi să ne înjurăm cu unii care spun că "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu".

Recomand lectura acestei cărţi semnate de Lucian Boia, evident, în conexiune şi cu alte lucrări. Din fericire, cititul nu e pe cartelă.

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Senatorule Daniel Barbu, plăteşte un vidanjor să-ţi cureţe gura!

Pentru unul dintre politicienii români cu state vechi a fi politician e mai greu decât a fi miner, dar şi mai riscant decât misiunea unui soldat în Afganistan. Un senator al României, unul dintre cei aflaţi pe lista celor care au votat pentru blocarea justiţiei în cazul Gabriel Oprea, îşi arată micimea, aroganţa şi demagogia fără jenă şi fără a înţelege că-şi expune o infirmitate sufletească. De caracter nici nu poate fi vorba, aşa că... Nu, domnule Daniel Barbu, a fi politician în România nu este mai periculos decât a fi miner şi cu atât mai puţin cu a îndeplini o misiune într-un teatru de operaţiuni.


Prin prestaţia lamentabilă, ca atât de mulţi parlamentari, aţi făcut ca "profesia" de politician să fie înjositoare pentru un cetăţean onest. Materia de care ne scapă vidanjorii pute mai puţin rău decât gura prin care emiteţi inepţii. Aţi jignit zeci, sute sau mii de români care şi-au pierdut pe cineva drag în Afganistan sau într-un accident din mină, ori au rămas mutilaţi din cauză că şi-au riscat viaţa. Pe voi, din când în când, vă mai încătuşează DNA, dar oricum rămâneţi cu banii furaţi, politicianule!

Profesor universitar, Daniel Barbu a fost Ministru al Culturii, parlamentar ales din partea USL (PNL), acum în ALDE. Are în palmaresul de parlamentar, pe lângă votul pentru Gabriel Oprea, iniţierea legii speciale pentru Roşia Montană şi celebra declaraţie de la Craiova privind "irosirea" banilor pentru prevenirea răspândirii HIV-SIDA. Jenat din cauza inepţiilor debitate de parlamentar, redau citatul din discursul găunos pe care Daniel Barbu l-a ţinut la Liga Aleşilor Locali ALDE:

"V-ati ales o meserie grea. E cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decat meseriile pe care le consideram foarte periculoase, cum este cea de miner. Meseria de politician este grea si foarte putina lume stie de fapt ce faceti cu adevarat in fiecare zi a saptamanii, adesea si sambetele si duminicile. E o meserie grea, in zilele noastre, pentru ca este o meserie riscanta. E mai riscanta decat misiunea unui soldat in Afganistan. Stim bine ca, din pacate, si nu numai in Romania, dar la noi intr-o maniera care este extrem de violenta, spatiul public a devenit un fel de teatru de operatiuni in care orice ales local sau national isi risca libertatea, sanatatea, in fiecare zi."

Votăm din inerţie tot felul de indivizi care nu fac decât să profite de sistem, lipsiţi nu doar de calităţile de a reprezenta, individ sau colectivitate, ci şi de intenţie. Alegerea într-o funcţie publică li se pare un soi de recunoştere a unor merite imaginare, poziţie din care profită fără remuşcare. Vă daţi seama că Daniel Barbu, pretins intelectual, îşi mobiliza primarii şi consilierii prin proiectarea imaginii lor drept eroi de sacrificiu, unii care se sacrifică spre binele comun. Nişte luptători pe frontul administraţiei pentru care se cuvine să primească şi pensii speciale, nu? O prestaţie publică de-a dreptul lamentabilă, cu acţiuni şi declaraţii iresponsabile, care anulează o carieră aparent onestă în zona universitară, dar Daniel Barbu nu e decât o dezamăgire în plus, un expirat înainte de vreme.

joi, 22 septembrie 2016

Excesul de sinceritate dăunează grav politicianismului

Nu cerem mult. Decenţă, responsabilitate, bun-simţ şi ...cinste. O reţetă simplă pe care românii o cer pentru a scăpa de boală. 26 de ani li s-a oferit exact pe dos. Un fel de hexi-politică, diluată şi la suprapreţ. Doar cu cuţitul la os se mai mişcă lucrurile în această ţară. Aşa s-a întâmplat în decembrie 1989, aşa a fost şi în 2015, după arderea tinerilor în Colectiv.
Ca din neant, când aproape crezi că sunt toţi clonaţi, apare un ins care începe să respecte ordinea enumerării, adică să fie decent. Primul pas, cum ar spune Iohannis, dar nu e vorba de preşedinte, ci de premierul tehnocrat Cioloş. Un hâtru m-ar fi provocat cu nume ca Oprea, Dragnea, Băsescu, Tăriceanu, Blaga, Buşoi, Gorghiu sau alţii ca ei. Nu, este Dacian Cioloş, un altfel de personaj decât acelea din zona pestilenţială a eşecurilor politicii de după 1989.

Se duce o campanie isterică împotriva imaginii unui profesionist numit într-o funcţie fără a fi susţinut de un partid sau de un politician, se forţează compromiterea cuvântului tehnocrat. O strategie ieftină, ascunsă prost, după o perdea transparentă. Un mod ridicol de a juca la offside, tipic politicii dâmboviţene. După criza generată de tragedia din Clubul Colectiv, partidele şi-au spus că viitoarele alegeri locale şi parlamentare pot să le rupă gâtul. Ponta a preferat să demisioneze, mizând pe uitarea românilor, ca să nu mai vorbim de cazul Oprea – Gigină care inflamase spiritele din cauza aroganţei criminale a fostului ministru de Interne. Ne reamintim că demonstranţii mărşăluiau din Piaţa Universităţii spre Palatul Victoria, nu?
Dezamăgirea cetăţenilor faţă de politică şi partide, în general asociate cu problemele de ordin material, dar şi faţă de parlamentari, în special, s-a transformat în îngrijorare şi repulsie. Corupţii sunt protejaţi de votul parlamentarilor care nu acceptă ca justiţia să aplice legea. Nereformate, principalele partide parlamentare sunt un fel de Clanul Soprano când vorbim de PSD, ori un soi de Familia Bundy în tabăra pedeliştilor, cei care-şi spun noii liberali. Împreună cu sateliţii, cele două formaţiuni care au nenorocit România în ultimul sfert de veac se pregătesc de alegeri. Au reintrodus sistemul electoral al listelor pe care şefii le pot controla, plusând cu demagogia unor politicieni care se află la guvernare în toate structurile de putere, cu excepţia Executivului, încredinţat pentru un termen limitat lui Dacian Cioloş. Asta s-a întâmplat când premierul Cioloş a fost chemat în parlament ca să fie tocat şi executat în faţa electoratului. Surpriză! Dragnea a perorat aiuristic cifre nereale, liberalii au jucat tot la off-side, în timp ce Tăriceanu, demagogul de serviciu, s-a făcut pur şi simplu de râs prin jigniri la adresa unor miniştri.
Se prea poate ca vizitele dese la DNA să le fi aprins dorinţa la politicieni de a intra cât mai repede la guvernare pentru a stăvili atacurile justiţiei. Aşa că au apelat la arsenalul din dotare. Minciuni, demagogie, atacuri murdare şi jigniri.
Premierul a răbufnit, într-un exces de sinceritate provenit din starea de nervozitate pe care i-o provocase Dragnea prin declaraţiile sale găunoase de politician învechit în rele: Pentru mine, om crescut la ţară, patriotism înseamnă bun-simţ, a-ţi ţine cuvântul şi a nu minţi. Pentru mine asta înseamnă şi n-am nevoie de lecţii de patriotism. Sunt lucruri mult prea profunde pentru a le expune în piaţa publică doar ca să câştig nişte voturi”. Un citat cu care Dacian Cioloş le-a redat speranţa celor dezamăgiţi şi i-a trezit, fie şi pentru o zi, pe indiferenţi.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

TIMIŞOARA, viitoare Capitală Europeană a Culturii în 2021. Felicitări!

TIMIŞOARA! Capitală Europeană a Culturii în 2021!


Mă bucur nespus pentru prietenii şi colegii bănăţeni, că sunt mândri şi au ştiut să ducă mai departe moştenirea culturală de sute de ani a oraşului. Că sunt mai aşezaţi, mai gospodari, dar deschişi către experiment şi inovaţie (aşa cum scrie inspirat în dosarul lor de candidatură), că lumina vine de la ei, primul oraş iluminat electric din Europa. Felicitări!

joi, 15 septembrie 2016

Capitală Europeană a Culturii 2021, o competiţie în care Craiova doar a pozat. O poză de un milion de euro

În scurt timp se va anunţa oraşul din România care va purta în 2021 titlul de Capitală Europeană a Culturii. Uniunile de creaţie au fost ignorate de reprezentanţii Primăriei Craiova în ceea ce s-a vrut o participare "cu şanse" pentru a dobândi titlul de Capitală Europeană a Culturii. Craiova a fost eliminată în faza de preselecţie în ciuda unei sume imense cheltuite pe un proiect slab punctat. În comparaţie, alte oraşe au plătit sume mult mai mici şi au avut succes. Întreaga viziune a proiectului a fost o sumă de erori pe care s-a pus sloganul "Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât". Semn de reminiscenţe ale extremismului politic, fără vreo semnificaţie istorică. S-a dovedit a fi o poză livrată craiovenilor pentru imaginea administraţiei. Stratagema a reuşit, nu şi candidatura cu pricina.

foto: GdS
Pe lângă proiecte sănătoase de relansare a activităţii unor instituţii culturale din Craiova, pe care le-am remarcat şi promovat, au fost aruncaţi mulţi bani către zone de interes privat. Erorile au curs în ciuda criticilor sau a slabei implicări din partea craiovenilor. Am spus la vremea respectivă de ce aroganţa, autosufienţa şi dorinţa de a controla discreţionar un proiect al comunităţii se va solda cu un eşec usturător. S-a mers din eroare în eroare, iar la final s-a dat vina pe... arbitri. S-a vorbit de influenţă politică sau de alte nimicuri pentru a nu se da socoteală în faţa contribuabililor. Până în prezent, diversele solicitări de clarificare a aspectelor financiare, în discuţie fiind bani publici, s-au lovit de un zid birocratic în spatele doar intuim ce se ascunde.

Reprezentanţii asociaţiei care au scris proiectul şi ai Primăriei Craiova nu au înţeles că acceptarea înfrângerii face parte din regula jocului, fiind un semn al responsabilităţii celor care cred că pot reprezenta cultura din Craiova. Când ai primit o notă proastă, penultimul punctaj, iar diferenţa faţă de primul clasat e de cinci puncte înseamnă că îţi pui poalele în cap, nu conteşti cu bună-credinţă. Poate fi şi acesta un semn al originalităţii locale, un comportament exotic, excesiv colorat şi un limbaj abraziv... Cui foloseşte asta?

PS: Ce am spus în 2013 şi în 2015.

Anunţ oficial al comisiei independente de experţi: TIMIŞOARA, viitoare Capitală Europeană a Culturii în 2021. Felicitări!

joi, 8 septembrie 2016

Fotografii inedite din Craiova de altădată în proiectul Oltenia mea

Craiova de altădată a fost rasă cu buldozerul în mare măsură. În numele modernizării sau folosind avariile produse de cutremurul din 1977. Vechiul centru mi se pare mult mai frumos decat conglomeratul urbanistic actual, în care armonia dezvoltării istorice a dispărut. Întâmplarea a făcut să descopăr pagina "Oltenia mea", pe care vă rog să o promovaţi nu doar pe reţelele de socializare, ci pe bloguri sau unde scrieţi sau vă manifestaţi. Este un gest prin care putem arăta că iubim cu adevărat istoria Craiovei.


Sper ca fotografiile de arhivă pe care le-am văzut sau despre care am aflat că vor fi prezentate să stârnească atenţia publicului şi iniţiatorii să le dezvolte printr-un proiect. Identificarea cladirilor vechi, unele disparute, este o sursa de informaţie excelentă pentru generaţiile mai tinere. Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi, "Oltenia mea"!

luni, 5 septembrie 2016

Kitsch-ul, ridicat în Craiova la rang de artă, pe bani publici. Mulţi bani, pentru cunoscători

Craiova este un oraş frumos, urâţit de câţiva neisprăviţi căţăraţi în funcţii mult prea înalte pentru statura lor morală şi educaţia precară. Nu doar profesional trebuie să performezi, ci şi în planul viziunii asupra activităţilor pe care le coordonezi sau, dacă îţi permite bugetul, trebuie să le dezvolţi. Cum nimeni nu este priceput la toate, legea prevede că poţi angaja sau cere consultanţă de la specialişti. Dar când ţâfnoşenia şi incultura te ţin prizonier nu-ţi rămâne decât să încerci ridicarea kitsch-ului la rang de artă. Rezultatul? O baie de ridicol în aplauzele adulatorilor de partid şi a simbriaşilor din regiile sau societăţile controlate de primărie...

Aroganţa, interesele meschine, relaţiile tentaculare şi lipsa de educaţie funcţionează ca o hârtie de turnesol. Sau ca o oglindă, arătându-le nefeciţilor că sunt diformi, obtuzi şi autosuficienţa le-a produs marformaţii ireversibile. Nu sunt prea dur în aceste consideraţii, aplicând o autocenzură drastică asupra a ceea ce scriu, dar vă rog să priviţi kitschuri ridicate la rang de artă. Aşa cred EI, că asta înseamnă artă, demnă de a fi expusă în spaţii publice intens circulate, emblematice pentru Craiova. Cum vă spuneam, Craiova este un oraş frumos...






Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova organizează de trei ani o tabără internaţională de sculptură, cu o participare onorabilă, sub semnul lui Brâncuşi (Simpozionul Internaţional de Sculptură în Piatră „Drumuri Brâncuşiene“). Lăudabil, nu? Însă rezultatul pentru Craiova este unul dezastruos. Lucrarile realizate la foc automat, sub presiunea unui număr limitat de zile şi pe o tematică aleasă de organizatori, sunt expuse în sensurile giratorii sau pe spaţiile verzi. Nimeni nu poate să spună pe ce criterii, numele lucrărilor sau autorul rămân o mare necunoscută în absenţa oricărui indiciu.

Cele mai multe dintre lucrări sunt simple exerciţii ale artiştilor, fără o valoare deosebită. Şi-ar putea găsi locul într-un parc tematic sau o altă zonă dedicată. Este şi propunerea pe care o fac. Nici nu cred că actualele blocuri de marmură cioplite sau tăiate la repezeală care au fost instalate prin Craiova au toate avizele comisiei de specialitate din subordinea Direcţie de Cultură sau avizele necesare. Cele expuse în sensurile giratorii chiar dăunează circulaţiei. Noaptea, dacă vezi figura mongolidă aşezată pe soclul pe care scrie "Adrian Păunescu" te trec fiorii sau, cel puţin, regretul pentru afrontul de a-l caricaturiza grosier de adulatorul Marelui Cârpaci.

sâmbătă, 27 august 2016

Reconstruim Hipodromul Craiova din Parcul Romanescu. Susţine un demers civic pentru a redescoperi istoria Băniei

Medalia de Aur cu care a fost distinsă Craiova la Expoziţia Universală de la Paris pentru proiectului Parcului Bibescu (Parcul Romanescu, în prezent), în 1900, graţie arhitectului vizionar Edouard Redont şi primarului Nicolae Romanescu, ne obligă la revalorizarea trecutului. Hipodromul Craiova este parte integrantă a Parcului Nicolae Romanescu (fost Parcul Bibescu), o bijuterie arhitecturală inclusă pe lista monumentelor naţionale (înscris la pozitia 98 – cod LMI 2004: DJIIaA07924). Aflat în ruină, fără activitate consistentă şi lipsit de o finanţare potrivită, Hipodromul Craiova a încetat să devină o atracţie pentru craioveni sau cine vizitează Parcul Romanescu. Trebuie reconstruit şi primul pas este ca un număr mare de craioveni să susţină această iniţiativă.

 
Am pornit acest demers civic după îndelungi dialoguri cu oameni care au cunoscut îndeaproape activităţile derulate pe hipodrom, documentându-mă în arhive şi după o analiză a ceea ce se întâmplă în ţări cu tradiţie în sporturile hipice. Din fericire, România se află pe această listă onorabilă, graţie hipodromurilor din Ploieşti şi Craiova, precum şi prin herghelii de faimă mondială.

Această petiţie "Reconstruim Hipodromul Craiova din Parcul Romanescu" este un demers civic pentru a determina administraţia să aloce sau să atragă fonduri necesare refacerii acestui ansamblu sportiv. Cerem administraţiei publice craiovene să intervină rapid pentru refacerea hipodromului şi pentru ca evenimentele hipice să fie reluate pe Hipodromul Craiova.

Istoria Hipodromului din Craiova nu este deloc onorantă pentru ultimele genraţii de craioveni, însă putem schimba actuala stare de lucruri. Depinde numai de noi să determinăm administraţia oraşului pentru ca Hipodromul Craiova să aibă un viitor pe măsura viziunii fondatorilor săi!

SUSŢINE PETIŢIA Reconstruim Hipodromul Craiova din Parcul Romanescu

miercuri, 24 august 2016

Parcul Romanescu, urâţit prin ignoranţă, cinism şi prost-gust

Despre cum se fac lucrari de asa-zisa reabilitare in Parcul Romanescu din Craiova s-a tot scris, de bine si de rau. Chiar Ministerul Culturii a trebuit sa intervina pentru a opri lucrarile, in timp ce Garda de Mediu a dat o amenda simbolica. De neinteles de ce autoritatile craiovene dadeau, prin luna mai, un termen de finalizare pentru luna iulie 2016 pentru ca ulterior sa fie fixata data de 31.12.2018! Costurile de executie sunt enorme in raport cu proiectul initial, mai ales ca vorbim si de pierderea de fonduri europene. Pana atunci, avem de-a face cu o mutilare a acestui monument al Craiovei, dupa interventia brutala asupra vegetatiei si mobilierului, fiind facute lucrari anapoda cu borduri de proasta calitate si introducerea de canalizare. Acum a aparut si o pista de biciclisti... cum nu s-a mai vazut:


(Foto FB: Craiova Cetatea Baniei)
Simt estetic? Nu se mai vede din cauza benzilor galbene de circulatie, trasate cu galben pe alei carora le-au fost construite si rigole inutile din piatra cubica. Unora chiar le place si, culmea, inca pretind ca Parcul Romanescu le inspira un aer romantic, de epoca. Seamana mai mult cu autostrada kitsch-ului platit scump, de la buget!

vineri, 19 august 2016

Administratia craioveana dormiteaza in post: ce e cu pasajul suprateran? UPDATE: Alarmant - patru amortizoare seismice, montate gresit!

Ma intriga lipsa de reactie a asa-zisilor gospodari craioveni cand vine vorba de a rezolva o problema care nu se (mai) afla sub presiunea opiniei publice.
Atentie la detalii! In iarna, subiectul fisurilor aparute la un pilon al pasajului suprateran de la km 0 al Craiovei a fost intors pe toate fetele de presa si politicieni. A trecut campania, subiectul pare ingropat dar "telescoapele" stau atarnate de forma... De nu se monteaza la loc aceste doua amortizoare seismice de la pilon 7?


Administratia craioveana dormiteaza in fotoliu, la umbra unei majoritati dominatoare. La mai bine de o jumatate de an de la producerea incidentului au fost acoperite fisurile (superficiale, dupa cum au sustinut reprezentantii primariei), au fost montate de forma "telescoapele" iar circulatia tramvaielor reluata. Ori respectivele obiecte sunt inutile, ori administratia este indolenta. Aveti alte explicatii?

UPDATE: 01.09.2016 - Situatia este mai grava decat am anticipat. Colegii de la Gazeta de Sud au obtinut cateva explicatii (pe care le pun sub semnul intrebarii!) cu privire la situatia de la pasajul suprateran, din care rezulta ca lucrarea este prost facuta. Sunt nu mai putin de 4 amortizoare seismice montate gresit!Explicatiile constructorului nu se sustin logic, din cauza ca daca acel ,,telescop,, cu probleme a lucrat, cum se spune, pana acum fara sa fie cutremure inseamna ca respectivele amortizoare capteaza trepidatiile provocate de autoturisme. Altfel n-ar fi aparut crapaturi in pilonul 7. Ca situatia dureaza de mai bine de jumatate de an e alt motiv care ma ingrijoreaza, din nou atitudinea sfidatoare a autoritatilor. Ni se spune doct ca tramvaiele nu produc trepidatii? Sper ca nimeni nu inghite gogomaniile acestea, domnilor!

De ce e nevoie sa trag eu un semnal de alarma, apoi subiectul sa fie preluat de colegii din presa si abia la urma sa vina explicatiile de la Primaria Craiova? Nu se puteau da informatii publice din partea ,,gospodarilor,, de la primarie pe care sa le afle toti craiovenii?

marți, 9 august 2016

Craiova cinsteşte memoria Reginei Ana a României. Carte de condoleanţe deschisă la Catedrală

Catedrala mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova va găzdui CARTEA DE CONDOLEANŢE deschisă în memoria Majestăţii Sale Regina Ana a României.


Începând de sâmbătă 6 august 2016, ora 14.00, şi până sâmbătă 13 august a.c., ora 14.00, toţi oltenii care doresc să transmită mesaje sunt aşteptaţi în interiorul Catedralei mitropolitane “Sfântul Dumitru”. După mulţi ani, vor avea surpriza de a privi imaginea care înfăţişează Familia Regală a României, o adevărată operă de artă a artiştilor francezi Menpiot şi Baries (1907 – 1933), care au realizat pictura din biserica refăcută la iniţiativa Regelui Carol I. Distrusă în întregime de cutremurul din 1838, Catedrala a fost reconstruită între 1889 şi 1933 prin implicarea Familiei Regale a României.


În 2005, Majestăţile Lor Regele Mihai I al României şi Regina Ana a României, alături de Principesa Moştenitoare Margareta a României şi Principele Radu al României, au petrecut Paştele în Craiova, participând la slujba de Înviere oficiată în Catedrala mitropolitană “Sfântul Dumitru”.
Mulţumesc Înalt Preasfinţiei Sale acad. dr. Irineu, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, pentru generozitatea de a sprijini organizarea acestui eveniment închinat memoriei MS Regina Ana a României.

miercuri, 3 august 2016

Regina Ana a Romaniei, o personalitate puternica, pusa in lumina prin discretie si modestie

Inima Reginei Ana a Romaniei a incetat sa mai bata in 1 august 2016, ora 13.45, in spitalul Morges din Elvetia. Conform anuntului Casei Regale, suferinta Reginei a fost prelunga, alinata de prezenta Majestatii Sale Regele Mihai I si a membrilor Familiei Regale. Programul funeraliilor a fost facut public, detaliat, ceremonia de inmormantare avand loc pe 13 august a.c., la Curtea de Arges.

"Dumnezeu mi-a dat omul vieții mele! Lumea aceasta nu îmi e datoare cu nimic! Dar nici eu, ei."- MS Regina Ana a României

Regina Ana a Romaniei, o personalitate puternica, pusa in lumina prin discretie si modestie. Am avut onoarea de a o cunoaste si de a fi alaturi in rarele aparitii publice. Va avea mereu un loc special in inima si in memoria mea. Istoria o aseaza in galeria reginelor care au servit Romania, in cazul Majestatii Sale chiar in anii in care nu putea sa cunoasca tara Suveranului. Insa a fost o pierdere imensa pentru noi toti prin conjunctura care a blocat implicarea Majestatii Sale in viata publica.

Dumnezeu sa o odihneasca!

miercuri, 20 iulie 2016

Aplauze pentru Radu Beligan. Multumesc!

Cortina s-a tras peste prezenta pe scena vietii a marelui actor Radu Beligan. Cate spectacole memorabile, cate filme splendide si conferinte impresionante ne-a daruit acest om!

Radu Beligan, decorat de catre ASR Principesa Mostenitoare Margareta, la Palatul Peles - 12.05.2012 
 (Foto: Daniel Angelescu)
Am avut imensa bucurie de a asista la evenimentul de la Palatul Peles in cadrul caruia regretatul Radu Beligan a fost decorat. Era asa de fragil incat l-am comparat cu o lumanare, fragil, pasind anevoie, dar raspandea in jurul sau o lumina de admiratie si sens al faptelor. Bucuria mi-a fost dublata de faptul ca m-am aflat alaturi de Familia Răduț Seliște, Marcel fiind decorat de catre Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei, in numele MS Regelui Mihai I. Din nou, dupa acea zi, mi-am spus ca esenta vitala a acestei tari nu a disparut, ca normalitatea si recunoasterea valorilor autentice trebuie sa revina in viata noastra. Cand vezi aceste lucruri simti ca nu sunt prea mari cuvintele, ca au acoperire in realitate.
 

Multumesc, maestre Radu Beligan pentru toate clipele minunate oferite prin care ati castigat un loc in memoria mea. Va aplaud pentru intreaga cariera. Fie ca greselile, atatea cate or fi fost, sa fie iertate. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte!

marți, 5 iulie 2016

De ce vorbim atât de puţin despre Moldova şi nici nu facem nimic?

Pentru un observator mai puțin avizat în politici regionale, agenda dezbaterilor publice din România surprinde prin lipsa de prioritate a reintegrării Moldovei în țara-mamă şi concomitent în cel comunitar. Brexit, conflictul din Ucraina, criza refugiaților sau te miri ce eveniment spectaculos înlătură subiectul maximei proximități din prim-planul analizelor derulate public. Televiziunile de la București abordează rar chestiuni privind Republica Moldova, adeseori prezentând doar scene dramatice generate de crizele care par perpetue la Chișinău sau se rezumă la înșiruirea unor materiale cu ocazia datelor aniversare.


Existenta a două state învecinate în care se vorbește limba română pare a fi un paradox acceptat de lumea contemporană din cauza lașității şi neștiinței liderilor politici români de a redefini interesele naționale şi de a transpune adevărul istoric în realitatea contemporană. De ce vorbim atât de rar şi, atunci când o facem, atât de inconsistent despre trecutul, prezentul şi viitorul Moldovei? De teama de a greși, dată fiind complexitatea problematicii, sau din si rațiuni care țin de suprimarea agendei interne în favoarea celei strict comunitare?
În lucrarea „Fondul Moldova – podul de investiții peste Prut” (Editura Cartier, 2016), autorii Dan Dungaciu şi Petrișor Peiu realizează radiografie a actualității din Republica Moldova în care nu sunt evitate detaliile indiferent cât de neplăcute ar fi, propunând un model de dezvoltare prin intervenția directă şi masivă a României.

pe larg, am scris despre cartea „Fondul Moldova – podul de investiții peste Prut” în JURNAL ROMÂNESC

luni, 27 iunie 2016

Alegeri locale: „Politician veros, cumpăr electorat”

Un lider politic a avut cinismul de a pune pe masa alegătorilor două opțiuni: ori ne lăsați să furăm în continuare, variantă în care aruncăm și comunităților din resturi, ori vreți justiție și strângem toți punga din cauză că blocăm administrațiile. Înghesuiți pe scările DNA, politicienii autohtoni își ocupă timpul cu astfel de cugetări otrăvitoare, aruncate din mers în farfuria cetățenilor.



Alegerile locale au arătat predispoziția alegătorilor de a merge pe mâna unor politicieni veroși, cu o notorietate negativă sau chiar având condamnări penale, decât să opteze pentru candidați mai puțin cunoscuți care nu le spun nimic. Sau, mai bine zis, care nu pot să le spună nimic din cauza unei legi electorale care a blocat campania electorală. Între două runde de alegeri, este bine să ne grăbim cu concluziile pentru a înțelege la ceea ce trebuie să ne așteptăm în toamnă, la parlamentare.
Partidele parlamentare au promovat candidați doar pe criterial performanțelor electorale și au ignorant criteriile de integritate. Așa se explică de ce atâți primari sau consilieri cu problemele în justiție au fost realeși. Primarul de la Baia Mare a fost reales deși se afla în arest, cel de la Râmnicu Vâlcea fost ales deși avea două condamnări penale și nici nu avea dreptul să candideze, fapt demonstrat ulterior de judecători, sau chiar au fost propulsați în sondaje din cauză că alegătorii i-au văzut încătușați, după cum s-a petrecut cu cel de la Craiova. Noii veniți nu au avut nicio șansă în fața mașinăriilor de partid și al candidaților care au folosit toate resursele, multe din acestea ilegale, pentru a câștiga. Dacă ne-am opri doar la acest aspect, concluzia după alegerile locale ar conține și o previziune sumbră pentru România. Aceea potrivit căreia ne îndreptăm spre sucombarea administrației locale. Lipsită de profesioniști integri, suprapopulată cu performeri electorali cărora nu le pasă de justiție sau de morală, că doctrinar ei nu pot fi plasați decât în zona cleptomaniacilor. Furtul din bugetele localităților este o regulă aplicată de majoritatea celor realeși în funcții, cu excepții rare, în numeroase cazuri fiind vorba de adevărate bombe cu ceas care oricând pot declanșa alegeri anticipate.
Partea pozitivă a alegerilor constă într-o relativă corectitudine la urne, în ciuda suspiciunilor care supraviețuiesc pe baza legendelor urbane. O campanie mult prea liniștită, de multe ori atât de plictisitoare încât și prezentarea unor proiecte viabile pentru comunități era sufocată de dezinteres, care nu a stimulat prezența la vot. Legislația electorală a fost modificată pentru a conserva capitalul electoral al partidelor mari, aflate la adăpostul pozițiilor parlamentare, care nu au dorit să împartă din resursele administrației locale cu noile formațiuni. Apariția noilor partide s-a produs foarte târziu printr-un mecanism creat tocmai de legiuitori. Deciziile judecătorilor și înscrierea în registrul partidelor a fost un drum de calvar din cauza numeroaselor contestații depuse în instanță de anonimi plătiți de partidele parlamentare și a legislației stufoase. Aparent simplu să fondezi un partid cu trei membri dar aproape imposibil să-l înregistrezi în timp util pentru ca electoratul să-l cunoască și să capete încredere în acesta până la alegerile locale. Excepția s-a numit Uniunea Salvați Bucureștiul, liderul acestei formațiuni, Nicușor Dan, având notorietate ca și candidat iar formațiunea fiind botezată după ONG-ul cu același nume. Efectul electoral s-a văzut în poziționarea pe locul secund în capitală a lui Nicușor Dan și USB. Așadar, mulți dintre cetățeni ar fi vrut să aleagă noi politicieni dar nu au avut alternative.
Nu mai puțin de 40 de formațiuni au primit verdictul târziu sau încă-l așteaptă din partea justiției pentru a fi trecute în Registrul partidelor. Asta arată că partidele au făcut jocurile pentru a-și conserva fiefurile trediționale.
Dezamăgirea cetățenilor față de administrațiile locale a produs o slabă prezență la urne. Așa se explică de ce mulți primari în funcție au fost realeși prin mobilizarea propriului electorat în timp contracandidații au strigat inutil la o masă electorală deziluzionată. Lipsesc proiectele de anvergură prin care comunitățile locale să progreseze, banii din bugete se duc pe lucrări de maximă necesitate sau pe festivaluri și amenajări de parcuri. Prea puțin pentru a recâștiga încrederea cetățenilor dar suficient pentru un joc de imagine care asigură „nemurirea” corupților în funcție. Se va schimba ceva semnificativ până la alegerile parlamentare din toamnă? Greu de crezut, mai ales că legislația împiedică accederea formațiunilor locale sau regionale în Parlament.
Necunoscute rămân doar partidele-balama, cele care vor asigura majoritățile pentru constituirea viitorului guvern. Anunțul-ofertă al politicienilor de la alegerile locale, prin care electoratul a fost cumpărat ieftin, se va reauzi. Dacă tot cu aceleași rezultate urmează să aflăm în funcție de eventuala modificare a legislației electorale, la presiunea Curții Constituționale, sau a mobilizării societății civile, adică a oamenilor care înțeleg că a merge pe mâna actualelor partide din parlament ne poate duce spre un previzibil faliment. Moral și financiar, în egală măsură!
Mihai FIRICĂ (JURNAL ROMÂNESC)

joi, 23 iunie 2016

În slujba Ţării. O misiune asumată de 150 de ani de către Casa Regală a României

Încrederea românilor în Majestatea Sa Regele Mihai I, în Casa Regală şi Monarhia constituţională a crescut an de an. Un efect al numeroaselor activităţi, susţinute printr-un efort uriaş şi o organizare exemplară. În ciuda dificultăţilor materiale şi a unei echipe deloc numeroase, agenda de activităţi a Casei Regale a fost din ce în ce mai plină. Prin contrapunere, este o demonstraţie în sine că republica nu-şi are locul în România şi că şi-a epuizat capacitatea de a fi în slujba cetăţenilor. Reinstaurarea Monarhiei constituţionale trebuie înfăptuită cât mai repede pentru ca România să aibă o şansă la dezvoltare prin revenirea la adevărul istoric.


Căile prin care monarhiştii văd împlinirea ţelului de reinstaure a Monarhiei sunt câteodată diferite. Cu tristeţe, constat încercări furibunde, inexplicabile şi, sper, fără efect venite dinspre persoane fie manipulate, fie de rea-intenţie prin care se încearcă otrăvirea spaţiului public şi slăbirea încrederii în Familia Regală. Sper din toată inima ca atacurile absurde la adresa membrilor Familiei Regale să înceteze acum, după ce spaima că are cineva are interes ca "să fie vândută Casa Regală" a fost risipită.

Puterea exemplului de eficienţă, echilibru şi promovarea valorilor autentice au arătat românilor că încrederea lor în Casa Regală a României şi în Monarhie susţine pe deplin speranţa în redresarea Ţării. Angajamentele publice asumate constant de către membrii Familiei Regale au adus un beneficiu enorm României, în ciuda greutăţilor artificiale construite de către anumiţi reprezentanţi ai autorităţilor pe scuza că nu se încadrează colaborarea în "cadrul legislativ". Majestatea Sa Regele a slujit România în demersul de accedere în structurile NATO şi nu republica, pentru a mă opri doar la acest exemplu, neavând dorinţa de a polemiza inutil cu cei care ard de nerăbdare a târî în mocirlă un simbol sfânt al românilor.

Realitatea impune ca statul român să primească suportul Casei Regale într-un moment de derută a instituţiilor şi a politicienilor, iar recunoaşterea rolului istoric şi de viitor al monarhiei constituţilonale pentru România trebuie primit cu încredere şi implicare în slujirea Ţării. În slujba Ţării. O misiune asumată de 150 de ani de către Casa Regală a României.
Trăiască Regele!

recomand un articol scris de jurnalistul Claudiu Pădurean